Frédéric Damé: Bucarest en 1906 (III)

Vechea primărie a Bucureștilor

„În toate orașele, în care există o puternică burghezie, primul monument al orașului, cel care, prin frumusețea și, totodată, prin vechimea sa, atrage toate privirile este Casa Poporului, Hotelul orașului, Primăria. Este Palatul în care locuitorii sunt martorii tuturor luptelor pentru câștigarea încrederii lor.

Bucureștii, vechi oraș boieresc, fără comerț indigen, fără burghezie, nu are încă un Hotel al orașului. În 1830, când a fost instituit Sfatul Orășenesc (Consiliul Comunal), Primăria se instala într-o casă șubredă, mutându-se, din timp în timp, în altele asemănătoare. În 1860, serviciile Primăriei se aflau într-o casă veche, cu două etaje, pe malul Dâmboviței, acolo unde se află, în clipa de față (1906 – n. n.), hala de păsări, în capătul străzii Bazaca (Bazaca a fost un negustor de vinuri, care s-a stabilit în capătul străzii care-i poartă numele și Calea Șerban Vodă).

În 5 august 1865, a izbucnit o revoltă. Precupeții și mahalagii au venit la primărie și au aruncat arhiva, pe fereastră, în râu. Armata a inervenit și s-a vorbit, îndelungă vreme, despre împușcăturile din strada Bazaca. În 1879, primăria a cumpărat casa Hadji-Moscu, din strada Colței, unde și-a instalat serviciile. Terenul era central, vast, și s-a putut lua în discuție tema construirii, în sfârșit, a unui palat municipal. Dar, neavând bani, Primăria s-a văzut obligată să construiască doar anexe și, pentru prima dată, aceste servicii, din ce în ce mai complicate, s-au restrâns. Această dispersie a serviciilor, produsă prin instalarea lor la mari distanțe, era jenantă și pentru administrație, și pentru administratori. Partea centrală, situată la parter, adăpostea arhiva, contabilitatea, casieria și o sală de licitații, care, în timpul alegerilor, funcționa ca sală de vot. La etaj: secretariatul, biroul primarului și biroul adjuncților, sala Consiliului Comunal, care era, de asemeni, sala de audiențe a primarului și a adjuncților, serviciul de planificare, direcția tehnică și direcția administrativă. În dependințe: serviciul de iluminat, serviciul apelor, direcția pentru alimentarea cu apă potabilă. Serviciul podurilor și șoselelor și serviciul de statistică au fost instalate într-o casă de pe strada Schitu Măgureanu. Oficiul de stare civilă a fost transferat în vechea școală comunală de pe strada Sfântul Gheorghe Nou. Laboratorul de analize bacteorologice al Primăriei se găsea pe Bulevardul Carol.

Necesitatea construirii unui Hotel orășenesc modern și de a reuni toate serviciile municipalității era recunoscută de mult timp. Terenurile pe care Primăria le poseda la strada I. C. Brătianu, la strada Batiștea, la strada Scaunelor, la strada Vasile Boerescu și pe Bulevardul Carol se potriveau de minune la construirea la construirea unui palat municipal demn de o capitală. Planurile arhitectonice au fost făcute de domnul arhitect Mincu, iar pentru execuție erau necesare două milioane, pe care Primăria nu le avea” (Frédéric Damé, Bucarest en 1906, Socec, București, 1907, pp. 163-166).