Fişe pentru povestea neamului Hâncu (V)

Asediul Hotinului

„1755, Septemvrie 10. Matei Ghica Voevod rânduieşte pe Niculi serdarul de Orhei să cerceteze dacă răzeşii din Hânceşti sunt drepţi proprietari ai moşiei lor, spre a dispune ca în anul viitor să li se deie uşurul ce li se cuvine de pe moşia lor, care a fost vândut la Cochii Vechi. (Original).

Noi Matei Ghica Vvoda bojiu milst. gpdară. zemli Moldavscoi.

Credincios boeriul Domnii Mele dum. Niculi vel sărdar de Orheiu. Îţi facem Domnie Me în ştiri că aice la Domnie Me au dat jalobă aceşti oamini, anume Grigoraş Liupeiu şi Ştefan Cronce şi Trohin Ulinici şi Vasîle Bujor, şi alţi fraţi şi răzăşi ai lor, zicând precum că au o moşiie pe Cogâlnic, în ţinutul Lăpuşnii, anumi Hânceştii, pe cari moşiie au făcut ţarină nişte tătari şi vrând oaminii aceştiea ca să-ş strângă dejma, iară uşurgii n-au vrut să le de, pentru care de aice alt răspuns nu li s-au dat făr’ numai vii şti că la vindere uşorului când s-au strângat (sic) la Cochi vechi într-acesta chip s-au strigat: adecă oamenii cari vor fi având moşii şi au arat tătari şi li să vor fi dat pâne în anul trecut să li să de şi într-acest an, dar şi cari n-au luat şi s-a îndrepta cu bună încredinţare cum că-i adivărat moşani să li să de şi aceloralanţi; ce aceşti oamini măcar că au arătat înainte dum. vel logofăt o carti di la pre fericit răpousatul părintile Domnii Mele Măriia Sa Grigori Vod[ă], cu cari îi voiniceşti să-ş stăpânească acea măşii Hânceştii. Dar pentru dejmă au răspuns că n-au luat în anul trecut, dar, pentru că sunt cu adivărat moşeni, nu li s-au putut crede, ce iată că-ţ scriem dum. după ce vii lua carte Domnii Mele să viie cu toţii moşenii faţă şi să-ş aducă ei dovad încredinţat cum că sunt drepţi moşeni într-acel sat făr de nici o pricină şi aducând dovad într-acesta chip să li dai mărturiia a dum. cum că s-au îndreptat şi pe mărturiia dum. la anul viitor să li s[ă] de şi lor pâne, iar nu într-acest an, după cum s-au hotărât de aice. Aceasta şi fii sănătos.

Lt. 7264, săpt. 10. / (P. D.) / Colecţia Manuc bey”[1].

„1756, Iulie 8. Mărturie de la oamenii din Hânceşti, dată la mâna răzeşilor de acolo, că nu mai pot stăpâni moşia din pricina tătarilor de la Bei Mârze, care nu vor să dea nici dijma pentru venitul locului. (Original).

Noi omenii ot Hânceşti, carii mai gios ne-[a]m iscălit, făcut-am încredinţat mărturie no[a]stră la mâna dumilor sali lui Ştefan Cronce i Sandul Lupeiu i tutor (sic) răzeşilor lor de acolo, precum ştim cu sufletel[e] no[a]stre că i-am apucat că sunt drepţi moşe[ni] di când trăim de la părinţii noştri şi noi acu suntem bătrân, tot pe aceşti oamini, cari mai sus s-au numit i-am [a]pucat luând dejmă şi stăpânind ace moşii de pe Cogâlnic, la Hânceşti. Dar deosăbit pe acia moşâi mai mult se hrănesc tătarii de la Bei Mârze cari dunta. vii şti că ne-[a]u înpins tătarii pe noi pân’ în sat cu aratul şi cu cositul şi nu putem să ne hrănim noi pe loc, să ne hrănim şi vinitul locului să-l dăm, dar tătarii să hrănesc şi vinitul locului nu-ş dau, ce ne rugăm mili dumitali să avem dreptate.

eu vornicul Antohi ot Hânceşti martur / eu Ştefan Chişcă martur / eu Tanas Ivan mar. / eu Ştefan Cociul mar. / eu Damaschin mar. / şi noi tot satul martur

den răzeşi anumi Andrei Căr[ăman]

ai dumitali mici şi plecaţi şi gata la slujbă.

eu vornicul Antoh şi Ştefan Chişcă şi Tănas Ivan şi carii mai sus suntem numit.

şi eu preutul Panhil am scris cu zisa lor.

let 7264, iulii 8 zil[e]. / Colecţia mea”[2].

„1756, August 16. Constantin Mihai Cehan Racoviţă Voevod împuterniceşte pe Grigoraş Lupei şi pe Vasile Tălmaciu să ia dijma de pe moşia Hânceşti din ţinutul Lăpuşnei până ce se va împlini cheltuiala făcută cu dezbătutul moşiei. (Original).

Io Costandin Mihai Cehan Racoviţ Vvod. boj. milst. gpdar. zemli Moldavscoi.

Dat-am carte Domnii Mele lui Grigoraş Lupei şi lui Vasile Tălmaciu să fie volnici cu carte Domnii Mele a opri toată dejma ce s[ă] va face de pe moşie Hânceştii ce este la ţinutul Lăpuşnii, pân să va înplini toată cheltuiala ce s-au făcut cu dezbătutul aceştii moşii, ce au cheltuit aceşti de mai sus arătaţi şi după ce s[ă] va înplini cheltuiala, de atunce înainte să-ş ia fiişticare ră[zăş] parte lui ce i să va vini.

Într-alt chip să nu fie că aşa este poronca Domnii Mele.

(P. G.) V let. 7264, av. 16. / Colecţia Manuc bey”[3].

„1759, Iunie 9. Mărturie de cercetare de la Simion Cheşcul uricarul şi de la Sandul biv stegar în pricina dintre Hânculeşti şi răzeşii de Pereni. (Copie).

Facem ştire cu această mărturii a noastră din poronca Mării Sale Pre Înălţat Domnului nostru Ioan Theodor Vvodă, mergând noi la sat la Pereni, ci să hotărăsc cu Săcărenii şi cu Perenii (sic), ci sunt la ţinut Lăpuşnii, şi după luminată cartea Mării Sale lui Vodă întru cari ni poronceşti Măriea Sa Vodă ca să luăm sama Hânceştilor cu răzăşii di Pereni, ci să hotărăsc cu Săcărenii, Hânceştii di din sus, şi mergând noi la aceste moşii şi luându-le sama pi scris a îmbe părţile, aşe am aflat că aceste moşii Perenii şi Săcă­renii au fost hotărâti din trecuţii ani, după giudecata ce au avut Hânceştii cei bătrâni, părinţii lor, cu părinţii acestor răzăşi din Pereni la Măriea Sa răposatul Mihai Vvod, cum arătară răzăşii din Pereni şi mărturii hotarnică di la Toader Crucerescul biv vel căpitan din velet 7230 mart 25 scriind că după giudecata şi a Divanului Mării Sale Mihai Vodă au ales iei toate cumpărăturile Hânceştilor din Pereni şi le-au stâlpit dispre Săcăreni Hânceştilor, cari mărturii hotarnică scrii din sămn în sămn şi, fiind şi Hânceştii faţă, s-au priimit şi ei după giudecata Divanului şi după hotărârea acelui boer hotarnic, Toader Crucerescu biv vel căpitan, ce au ales şi au hotărât, după giudecata Divanului gospod, cari au arătat şi zapisul în izvod cu pecete gospod şi s-au primit şi s-au lămurit şi s-au închiet hotărâtul stânjinilor. Dar acum vrând Hânceştii ca să mai ia ei moşie di la Pereni, tot cu acel zapis vechi, şi noi cercetând zapisul şi măsurând noi şi lanţul şi stânjănii hotărâturii vechi de 38 ani n-am cutezat a strica hotărâtura vechi pi gura lor, fiindcă părinţii lor, Hânceştii, tustrei fraţii, sunt iscăliţi întră aceli hotarnice, unîi la alţii au primit după giudecata Mării Sale Mihai Vodă şi după hotărâre acelui boeriu şi cu mulţi oameni buni ce au hotărât cari s-au adiverit şi aceasta că acel Toader Cruceresc po­stelnic au fost unchi Hânceştilor[4] şi am socotit şi noi că acela a tras la dreptatea şi n-a fi făcut strâmbătatea neamului şi pentru aceasta noi n-am cutezat a strica hotărâtura vechi de 38 ani, fiind primită de părinţii lor şi iscăliţi părinţii unii la alţii în mărturiile hotarnice, căci aşezările părinţilor nu socotim cu cale să le strice feciorii şi i-am întrebat pe Hânceşti au zapise mai nouă de la hotărâtură încoace să le cercetăm şi ce a fi pe dreptul să le de moşie răzăşii şi ei nici un zapis de la hotărâtura încoace n-au mai arătat şi pentru aceasta le-am dat noi zi de la noi la Sfânta Mărie Mare ca să se afle ei cu toţii la Divan ş-atunce cum va alegi Divanul aşa va fi.

7267, iuni 9 zile. / Au iscălit Simion Cheşcul uricariul / Sandul biv stegar de copii martur / Osăbit mai sânt iscăliţi anume: / Noi aceşti oameni din Ciuciuleni anume Acsinte, / Grigoraş Guţu ot tam, / Iancul ot tam / şi alţi oameni ştim cu sufletele noastre pe cum ştim şi aşea ori la ce giudecată s-ar întâmpla.

Arhiva Statului Chişinău. Judecătoreşti. Dos. Nr. 607, fila 1259 şi dos. Nr. 1339 fila 118”[5].

„1763, Iulie 20. Copiii lui Miron Hâncul căpitanul împart moşiile şi ţiganii ră­maşi moştenire pe urma tatălui lor. (Copie).

Înpărţala ci s-au făcut de moşie şi de ţigani între ficiorii lui Miron Hâncu căpitan, cum arată în gios anume. / Anul 7271, iuli 20 zile.

Partea Lupului.

Un bătrân întreg din satul Săcărenii, la ţinutul Lăpuşnii, care sat umblă în trei părţi şi cu vad de moară întreg într-această a trie parte şi cu săliştea cea vechi şi cu casăle cele părinţăşti şi cu livadă de lângă casă şi cu altile ce vor veni pe ace parte.

Un bătrân şi giumătate şi dintr-alt bătrân cât s-ar alege şi cu vad de moară întreg şi dintr-alt vad a patra parte din satul de Perenii la ţinutul Lăpuşnii şi a patra parte din satul Singera tij otam, care acest sat s-au socotit în patru părţi.

Partea Catrinii, ci-i fată înpărţită.

Giumătate de bătrân din Săcăreni şi cu livadă de pomi, ci vor veni pi ace parte, la ţinutul Lăpuşnii; giumătate de sat de Moleşti, cu lacuri de heleştei şi cu locuri de prisăci, tij otam; giumătati de sat de Condreşti şi cu vad de moară întreg şi cu locuri de prisăci, ci s-ar veni pe această parte: aceasta i s-au socotit pentru zăstrea ei, tij otam şi a patra parte din satul Singera otam.

Partea Sinicăi, surorii cei mai mici şi împărţită.

Giumătate de bătrân din satul Săcărenii şi un vad de moară întreg şi cu livezi ci i să vor veni pe această parte în ţinutul Lă­puşnii, giumătati de sat Moleştii, cu locuri de heleştei şi de prisăci tij otam; giumătate de sat de Condreşti şi cu locuri de prisăci ci i să va veni pe partea ei. Acestea i s-au socotit pentru zăstrea ei. A patra parte din satul Singera tij otam, Lăpuşna.

Partea Mariei, surorii ce-i mai mari.

Brătenii, sat întreg, ce este hotărât şi cu vad de moară întreg, şi cu locuri de prisăci, cu pomi, la ţinutul Lăpuşnii; giumătati de vad di moară a Istrătoai, în Ciuciuleni, pe Cogâlnicu, şi cu partea ci s-ar alege din câmp, cum scrie zapisul, şi alt vad de moară, a lui Mârzacu tij otam. Aceste vaduri sunt cu prici[ni] de giudecată şi s-au priimit Mariea de li va pute scoate, partea ci s-a alege, să n-aibă triabă alţi fraţi, dar di vor rămâni să le ia, să nu mai aibă a ceri altă parti, nici să ceai cheltuială la fraţi. A patra parte din satul Singera tij la ţinutul Lăpuşnii.

Partea Lupii, ci o ţine Hrănaciu.

Giumătate de bătrân de Paşcani şi a patra parte din iaz cu 2 zapisă. Acesta i l-au fost dat tatăl său Miron Hâncu. Bondeştii, sat întreg şi cu locuri de heleştei. Acesta i l-au dat fraţii la înpărţală.

Partea Nastasiei, ci o ţini căpitan Neculai Iacomi.

A triea parte din tot satul Săcărenii şi cu vad de moară întreg, şi cu livezi ci i să vor vini pe această parte, carele şi stăpâneşte după zapisul ci i-au dat socrul său, Miron Hâncu, la logodnă, înaintea starostilor, însă după cum i-a fi scriind zapisul ei, ci i-au dat la logodnă, toate deplin să le stăpânească şi cu vadul cel de moară ce scrie mai sus.

Ţiganii, după cum s-au socotit şi s-au înpărţit în patru părţi, pe patru fraţi: Lupul, Mariea, Catrina şi Sinica, bez partea Lupu­lui[6] şi a Nastasiei, ci o ţine căpitanul Neculai Iacomi, fiind aceste doi surori scoasă cu părţile lor de ţigani de Miron Hâncu, tatăl lor. 44 de suflete di ţigani au dat samă că sunt, însă cu cei care sunt vândut de dânşii şi fieştecare ţigan de cine s-au vândut, la partea aceluia s-au pus şi li să vine de parte către (sic) doisprăzece suflete de fraţi, adecă patruzăci şi opt.

Partea Lupului.

1 Andrunachi ţiganul l-au vândut şătr. Vasilachi Cozma, 1 Tudora, ţiganca, lui Andrunachi, tij, 1 copil a, lor tij vândut otam, 1 Ursu ţigan sin Chimingeriului, 1 Paraschiva fata lui cu ţiganca cea dintâi, copii partea Paraschivii, ½ copil tij partea Paraschivii , 1 Toader Chifane, holtei, 1 Marin ţigan bătrân, 1/2 ţigan, ficiorul lui Iftimie, cizmari la mănăstire Căprienii, 1 copil a Iustenii ţigăncii, sora lui Toader Gratie, din neamul lui Şapte Epi, 2 ţiganci surori, lui Ioniţi a Armencii Lenţii, ţigani de Bugiac

12 facu

Partea Măriei surorii cei mai mari.

1 Mariea, fata lui Costantin Costin, au vândut şătrariului Vasile Abaza; 2 copii al ei tij vânduţi; 1 Măriuţa ţiganca au vândut-o lui Anastasie Lipiţcanu; 1 Măriuţa ţiganca au vândut-o cumnată-său, căpitanii Neculai Iacomi; 2 copii a ei tij vânduţi; 1 copil de ţigan a Pacului l-au vândut lui Neculai Cogălniceanu; 1 Gafiţa ţiganca, fata Ilenii Băbănesii, o ţine un ţigan a Dobrovăţului; ½ copil partea Gafiţii; ½ copil al Măriuţii fetii lui Murachi; 1 Istina ţiganca, soră lui Toader Gratie din Şapti Epi; 1 Catrina, sor lui Toader Mogaiu

13 fac, cu unul ci i s-au lăsat mai mult de cei vânduţi, pentru 42 lei, ci avea să mai ia să i să înplinească 126 lei, cum răspunde cartea de giudecată.

Partea Catrinii, ci-i fată înpărţită.

1 fată lui Toader Ştefănuţă, ţigan au vândut lui Vasile Potlog, 1 copil al ei tij l-au vândut lui. 1 Mariea, sor Ursului ţigan, au vândut şătrariul Vasile Abăza. 2 copii ai Anghelenii, surorii lui Mogaiu. 1 Neculai, ficiorul lui Marin. 1 Safta fata Tudorii. 1 copil a lui Ioniţă, ficiori lui Ştefănuţă; 1 copil a Iusteniei, sora lui Toader Gratie de niamul lui Şapti Epi. 1 Tudora sor lui Mitachi; 2 copii al ei tij

12 fac.

Partea Sinicâi ce-i mai mici şi înpărţită.

1 Ştefănie ţigancă au vândut stolnicului Tomii Lucăi; 1 copil al ei tij vândut lui; 1 copil al Măriei surorii Ursului ţigan vândut şătr. Vasile Abaza; 1 Toader Mogaiu, vândut de Lupul Hâncul; ½ copil parte lui; 1 Anghelina, sor lui Mogaiu; 1 copil al iai; 1 Ioniţă, ficior lui Ştefănuţă; 1 copil a lui, tij vândut de Marii la Răşcanul; ½ a lui Neculai, ficiorul lui Miron; 1 Ioniţă, ficior Furnicăi; 1 Măriuţa, fata lui Murachi; 1 copil a Istinii, surorii lui Toader Gratie, neamul lui Şapte Epi.

12 fac.

15 suflete de ţigani, ci le-au luat dum. visternicu Ioniţă Cant au să se giudece, de vor rămâne bani să să înpartă, iar pe aceşti patru fraţi, Lupul, Mariea, Catinca, Sinica, iar pentru şasă ţigani, ci sunt fugiţi, li să vin câte un ţigan şi giumătate de frate.

Iar pentru 30 de chile de grâu şi 70 chile de mălai, ci au dat samă fetile că ştiu că s-au luat dejma anului din Singera, s-au socotit chila de grâu câte doi lei şi chila de mălai câte un leu şi să fac 130 lei şi dintr-aceşti bani să ia Catrina şi Sinica 58 lei, pentru patru boi şi doă vaci, şi să ei Lupul 18 lei, pentru un cal, care vite le-au fost luat sora lor Mariea, cu cartea gospod de la dânşii, cu giudecata Măriei Sale Scarlat Vvd şi s-au preţăluit cu vornicii de poartă şi ciialalţi bani câţi mai rămân să se scoată întâi cheltuiala ci s-a dovedi că au făcut cu dezbătutul moşiei Singera şi apoi ci a rămâne să înpartă frăţăşte, iar di nu s-a cuprinde cu dejma di anul, tot să să înplinească acestea cu dejma din ista an.

După socotiala noastră, aşa am găsit a fi drept şi fieştecarile, după înpărţală, aşa să stăpânească partea sa.

Anul 7271, luna avgust 4. / Aceasta este copie adivărată după vechile scrisori.

Iscălit. Marcu sărdariu

Colecţia Arhivei Statului Chişinău. Pentru genealogia Hânculeştilor a se consulta în special dec. Nr. 61,118, 132, 136, 15i şi 201. Vezi şi L. T. Boga, Documente basarabene, X”[7].

„1768, Februarie 5. Grigore Ioan Calimah Voevod împuterniceşte pe răzeşii de Hânceşti să ia venitul din stupi şi din scumpie, cu care fac negustorie nişte oameni aşezaţi pe moşia lor. (Original).

Noi Grigorii Ioan Calimah Vvoda, bojiu mlstiiu gspdară zemli Moldavscoi.

Scriem Domnie Me la credincios boerii noştri dum. Darie Donic biv vel pah. i Dumitrache biv vel uşer, vel sărdar, vă facem ştire dum. că Domnii Mele au jăluit aceşti oamini, anumi Trohin Ulinici şi Gligoraş Lupeiu şi alţi răzăşi a lor de moşie Hânceştii di pe Cogâlnec, de la ţinutul Lăpuşnii, zicând că ace moşie Hânceştii este driapt[ă] a lor şi sunt câtva oamini şezători acolo şi pun pricină că este margine şi nu vor să-ş de vinitul locului din toat[e] adică din stupi şi din scunchie[8], ce o strâng şi fac neguţitorie şi cerându-ş dreptate, iată că vă scriem dum. să chemaţi faţă pe toţi acei oamini ce să hrănesc pe moşie Hânceştii şi să luat sama şi fiind jalba lor adivărată să-i supuneţ dum. şi să înpliniţ vinitul locului din toat[e] pe obicei, după hotărâre ponturilor, atâta din stupi, din scumpie, din ţarnă cu pâini, din toat[e] pe obicei, sau neodihnindu-să acolo şi având mai mult a răspunde şi trăgându-să vreo parte la Divan, prin mărturie dum. să avem ştire. Aceasta scriem.

let. 7276, fev. 5. / (P. D.) / Procit vel logofăt.

Colecţia mea.”[9].

[1] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 167, pp. 195, 196

[2] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 168, pp. 196, 197

[3] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 169, p. 197

[4] A fost unchiul Hânceştilor, fiindcă Dumitraşcu Hâncul a avut de soţie pe fata lui Constantin Clucerul (vezi mai sus Nr. 154, p. 180).

[5] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 175, pp. 203, 204

[6] Probabil Lupa, care încă din 1761 vinde ţigani de zestre. (Buletinul comisiei istorice, VIII, p. 129).

[7] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 177, pp. 205-209

[8] Scumpie = Cotinus Coggygria, întrebuinţată la obţinerea unor colori naturale. Vezi Al. Borza, Basarabia noastră, în revista Societatea de mâine, an XIII, Nr. 2, p. 28. O mărturisire preţioasă că scumpia era o marfă apreciată şi căutată, precum şi că Hânceştii îşi datoresc începuturile sale comerciale acestei interesante materii prime.

[9] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 185, pp. 216, 217