Fişe pentru povestea neamului Hâncu (III)

Lăpuşneanu arătând soţiei sale capetele boierilor ucişi

„1660, Septemvrie. Ştefan Vasile Vodă întăreşte cumpărăturile făcute de Mihalcea Hâncu de la Constantin Hăbăşescul în Secăreni (Regest).

Toată partea din Săcăreni a lui Vasili, ficiorul lui Costandin, frateli Hăbăşescului din Bolţuneşti cumpărătură Mihalcii Hâncului drept 40 taleri de la Vasile cu ispisocu de la Ştefan Voevod din let 7169, săptv.

Tribunalul Lăpuşna, Arhiva veche, dos. Nr. 5807, 1/1816, fila 119 verso. Bolţuneştii este probabil satul Bolţun de astăzi”[1].

„1663, Mai 20. Mihalcea Hâncul serdarul capătă danie doi bătrâni din satul Corneşti din Valea Bâcovăţului şi din Aşbâca. (Regest).

Un zapis din let 7171 mai 20, de la o Aftinie, fata unui popa Gavriil, ficiorul Miculii din Corneşti prin cari s-au văzut scriind că au dat danii lui Mihalce Hâncul sărdar a ei driaptă ocină şi moşii ci au avut de la părinţii săi doi bătrâni din sat din Corneşti din vale Bâcovăţului şi din Aşbâca din vatra satului şi din ţarină şi din vaduri di moară şi din tot vinitul cât s-a alegi parte acelor bătrâni.

Arhiva Statului Chişinău. Tribunalul regional, dos. Nr. 607, fila 1487.

Satul Corneşti din valea Bâcovăţului nu este altul decât satul Dolna de astăzi, situat în apropierea celorlalte sate Hânculeşti (Vezi pag. 141)”[2].

„1664, Martie 27. Mihalcea Hâncul serdarul capătă danie părţi de moşie în satul Corneşti de pe Bâcovăţ din ţinutul Lăpuşnei. (Regest).

Alt zapis di la un Arion, fratile Duralii din let 7172, martii 27 prin care s-au văzut scriindu că au dat danii iarăş acelui Mihalce Hâncu sărdar toată parte sa di ocină şi a frăţâne-său a Duralii şi a fratelui lor a lui Vejuncu câtă să va alegi din sat din Corneşti a patra parte ci esti pi Bâcovăţu la ţinutul Lăpuşnii din vatra satului şi din tot venitul.

Arhiva Statului Chişinău. Tribunalul regional, dos. Nr. 607, fila 1487”[3].

„1665, Iunie 12. Dumitraşcu, fiul lui Mihalcea Hâncul serdarul capătă danie părţi de moşie la Scumpia şi la Corneşti pe Bâcovăţ în ţinutul Lăpuşnei (Regest).

Zapis de la un Andreiu Horotcianu din Pereni sin lui Ghervasii, nepot Lupului Divirca din let 7173, iunie 12 prin cari arată că au dat danii unui Dumitraşcu ficiorul Mihalcii Hâncul sărdariul toată parte sa di ocină şi di moşii din Scumpii ci est pi Bâcovăţu la sat Corneşti şi din Corneşti din sat cât să va alegi şi din tot vinitul locului.

Arhiva Statului Chişinău. Tribunalul regional, dos. Nr. 607, fila 1487”[4].

„1667/1668. Dumitraşco Hăncul cumpără părţi de ocină din moşia Corneşti de pe Bâcovăţ. (Regest).

Un zapis din let 7176 (dar di la cini ar fi nu s-au ştiut) fiind hârtie ruptă la începutul scrisorii prin care s-au văzut scriind că au vândut iarăşi acelui Dumitraşcu Hâncul a lor driaptă ocină şi moşii ci li s-au vinit de pi muma lor la sat la Corneşti de pi Bâcovăţu.

Arhiva Statului Chişinău. Tribunalul regional, dos. Nr. 607, fila 1487”[5].

„1668. Dumitraş Hâncul cumpără de la Pintilie Drojdie şi alţii parte din moşia Paşcani[6]. (Regest).

Pintelei Drojdii şi Andrei cu femeiea sa Năstasîea, fata lui Drojdii şi a Măricăi şi Eni Mahu cu ficiorii lui Ion şi Gheorghiţi, nepoţii Gaftonii au vândut lui Dumitraş ficiorul Mihalcii Hâncului sărdar toată parte lor din moşiea din Paşcani, a patra parte dintr-un bătrân, care moşiie li-au fost di pe moşul lor Toma Bogheon cu vatră de sat şi cu locuri de fânaţi cu 16 pământuri şi giumătate ţarină şi din eleşteu cât să va alegi parte lor şi cu pomăt la rădiul Mâţiului drept 30 lei cu zapis din anii 7176.

Tribunalul Lăpuşna, Arhiva veche, dos. Nr. 5807-I/1816, fila 122 verso”[7].

„1668, Octomvrie 18. Ilieş Alexandru Voevod întăreşte stăpânirea lui Dumitraşcu vătaf de stolnicei asupra părţilor de moşie din Corneştii de pe Băc şi din Valea Scumpiei ce a cumpărat de la Andrei Horotcianul (Regest).

O carte gospod di la Ilieş Alicsandru Vodă din let 7177 octv. 18 prin cari s-au văzut volnicindu pe un Dumitraşcu vătaf de stolnicii ca să aibă a opri şi a ţine a sa driaptă ocină şi moşii de la Andrei Horotcianu de la sat de la Corneşti ci esti pe Bâc şi di pi o vali ci să chiamă Scumpiia şi din tot venitul cât să va alegi parte Horotcianului, iar carile să va faci răzăş pi acel loc cu dresi ci va avea să vii di faţă.

Arhiva Statului Chişinău. Tribunalul regional, dos. Nr. 607, fila 1487 verso. În dosar se află şi următoarea însemnare referitoare la acest document:

„Însă carte aceasta cu zapisul acel de sus zis de la Andrei Horotcianul s-au văzut nepotrivit căci la zapis arată acela că au dat danii parte sa acelui Dumitraşcu Hâncul, iar prin carte arată că ar fi avut-o cumpărătură şi la zapis scrii Corneşti pi Bâc şi paharnic Cozma au dat samă că Bâcul de Bâcovăţ să diosăbeşti, fiind aiure mai departe Bâcul, iar nu undi acum ceri schitul să stăpânească şi la zapis scrii numili lui Dumitraşcu, ficiorul sărdariului Mihalce Hâncul, iar prin carte arată numai numili acelui Dumitraşcu vătaf de stolnicii şi nu-l numeşti Hâncul, deci după acesti cuvinti zapisul s-au văzut nepotrivit cu carte. [Fila 1487 verso)”[8].

„1669, Septemvrie. Aniţa Hânculeasa, nepoata lui Petriman şi lui Mihăilă, strănepoată lui Marcu Mâra vinde lui Petraşcu Iordăchele vătaful de aprozi, părţi de moşie din Corneşti, Bumbăteşti, Hâărceşti, Dumbrăviţa, Verdeşeni, Osânzeni, Copâceni, Mireşti, Brătuleni, Bâcşăni, Ialoveni şi Cristeşti din ţinuturile Iaşi, Orhei şi Lăpuşna. (Copie).

Suret scos di pi zapisă vechi pe câţi moşii, după cum arată în gios anumi, cari s-au dat la mâna răzăşilor di aceste moşii cuprinzătoari că Aniţa Hânculiasă, nepoata lui Petirman şi lui Mihăilă, strănepoată lui Marcu Mâra din Mireşti, cari s-au tras din Hârcea vornicul înpreună cu toţi ficiorii ei anumi Mârza şi Gavril şi Păvălachi şi fiica ei Rucsanda şi inpreu[nă] cu nepoţii ei Ilii Tambur şi Mihălachi Tambur scriu şi mărturisăsc şi înpreună cu alţi nepoţi a lor cari mai gios vor iscăli cu acest adivărat zapis lJa mâna dumsali lui Petraşcu Iordăchele vătavului di aprozi ci di a lor bună voi au vândut a lor dreaptă ocină şi moşii ci au avut di la moşii lor, ce sunt în ţânutu Eşului piste Prut întâiaş dată anume Corneştii di supt Codru, cu livez şi cu iaz şi cu loc di prisăci, a treia parte di sat şi Bumbăteştii[9] cu iaz, iarăş a triea parte de sat şi Hârceştii pi Cula supt Codrul Botnii cu livez di pomete şi cu locuri di prisăci şi cu trii vaduri di moară în Ichil şi-n Cula şi Târnuşa iarăş în ţinut Eşului cu iaz a triea parte di sat şi / Dumbrăviţa tij în capul ţinutului Eşii, iarăş a triea parte de sat /[10] şi Verdăşănii pă Vladnic a triea parte de sat şi Osămzănii[11] în ţânut Orheiului iarăş a triea parte de sat şi Copăcenii[12] din ţinut Orheiului pe Ciuluc şi pi Răut a triea parte de sat, care aceste moşii umblă câte în trii bătrâni şi întru şapte au câte un bătrân carili bătrânul lor să cheamă bătrânul lui Petirman, ficior lui Marcu Mâra din Mireşti, carili s-au tras din Hârce vornicul di ş-au scos şi Hârceştilor numi pi numili lui Hârceştii, întrunili hotară [nu][13] este di pi moaşa lor şi într-altili di pi moşul[14] lor Petriman. Asîjdirea au mai vândut dumisali Iordăchelii giumătati di sat din Mireşti stâlpită aleasă, în Brătuleni iară în ţinut Eşului, carili esti iarăş di pi Marcu Mâra însă în celealante hotară ci scriu mai sus umblă căti în patru bătrâni, iar acum umblă în trei că au fost patru fraţi cu Măicanu şi l-au plătit cei trei fraţi di la nişti Turci şi acum să înparte în trei părţi. Deci având ei trebuinţă de bani şi nedându-le mâna a le stăpâni şi având şi alte moşii mulţi pintre alte locuri s-au socotit cu toţii cari s-au numit mai sus şi l[e]-au scos vânzătoare şi la vânzarea lor au întrebat pe toţi răzăşii din sus şi din gios şi nimi nu s-au aflat nici s-au apucat nedându-li mâna ca să cumpere, numai dumlui boeriul Petraşcu Iordăchelea fiind şi răzăş dintr-alt bătrân, dintraceste hotară s-au aflat di au sprijinit şi i-au dat şi ei acest adivărat zapis în mâna dumisali şi dumlui încă l-au făcut lor plata deplin în mân[ă], bani gata 328 galbeni ungureşti şi vinitici di aur şi 8 boi într-ales, 6 vaci cu viţăi. Deci osăbit di acestea moşii ci s-au vândut mai sus despre soacră lor Aniţa înpreună cu ficiorii ei şi nepoţii ei şi Irimiea Guţul înpreună cu soţul său Stratona scriu şi mărturisescu având şi ei părţi di moşii di la părinţii lor anumi Băcşănii pisti Prut în capul ţinutului Eşii, din gios, a triea parte de sat şi Ialovenii în ţinut Lăpuşnii pi Işnovăţi şi Crâsteştii iarăş în ţinutul Lăpuşnii şi Pocşăştii pi Ichil în ţânut Orheiu în tuspatru moşiili acestea ari câti un bătrân cu iazuri şi cu moară din Crâsteştii şi Ialoveni. Şi Ialovenii şi Pocşăştii, trii bătrâni i-au vândut dumisali Iordăchelii drept bani gata 250 bătuţi, iar Băcşănii / încă le-au socotit di bună voia sa pentru că di multe ori l-au folosit şi l-au scos de la multe nevoi[15]. Alta văzând şi plata bună diplin în mânili lor şi i-au prins nevoia încă iau mai dat şi de la dânsul danii Băcşănii un bătrân ca să fii dumisali di la dânşii ocină şi moşii nerăşuiti şi neclintiti în veci. Deci din toate hotarăli ci scriu mai sus şi din toate vadurili di moară şi din toati livezili strămoşilor lor şi din păduri şi din câmp şi din apă şi din tot locul cu tot vinitul dumisali şi giupânesăi dumisali Saftii şi cuconilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi a tot neamul dumisali ci ni s-ar alegi mai di aproape, neclintit în veci. Deci înştiinţează pi dumlui boeriul Iordăchelea că di mulţi răscoali şi prăzi ci au dat piste moşii dumilorsali într-aceli părţi di loc precum ştiu toată lumea, s-au răsărit[16] toate dresili şi uricili vechi acestor moşii [nu] numai a lor ci a tuturor răzăşilor şi nicăiurea nu s-au aflat nici s-au ivit pân atunce la vânzarea lor şi alte zapisă vechi le-au dat în mâna dumilorsali făr numai un uric a Hârceştilor, iară un uric a Cobăţănilor[17] s-au aflat la dumlui, fiind şi dumlui părtaş la ace moşii pi alt bătrân. Au mai dat un izvod dumisali făcut după perdirea dresilor, carili arată toati hotarăli în câţi bătrâni umblă anumi; le-au dat în mâna dumisali în loc di dresi, iară în urmă după dumlor di s-ar ivi undeva nescaiva dresi sau urice din celi perdute ori la streini ori la oamenii lor să aibă dumlui cu zapisul acesta să li ieie din mână dresili ori dintr-a cui mână ar fi, să rămâi ruşinat di odată, că nu le-au scos. atâta vremi la iveală, să nu li să ţii în samă, să-ş stăpânească dumlor moşiili cu paci cu celi di cumpărătură, aşa şi ce di danii în veci di veci”.

Extras din dos. Nr. 351 1822, fila 167 din arhiva veche a Tribunalului Lăpuşna. O copie, în care din eroare sunt omişi feciorii Aniţei Hânculesei se află la Academia Româna, pachet LVIII, Nr. 72. Din această copie reţinem următoarele semnături ale zapisului: Maria sora Aniţei, Toader pârcălabul de Orhei, Neculai izbaşa, Vasile Jepchiu, Crăciun călugărul, Istrati, popa Mierăuţă, Constantin izbaşa şi Ioniţ, vornicul de Bălăşeşti. În dos. Nr. 8044/1819, fila 774 verso din Arhiva veche a Tribunalului Lăpuşna se găsesc următoarele referinţe asupra urmaşilor lui Marcu Mâra:

„O copie depi o spiţi di neam făcută di vornic di poartă Dimitrie Jărdan din cari s-au văzut că familie dumisali Ianblonschi curgi aşă:

Vornic Hârce au făcut pe Marcu Mârea, iar Mârea au făcut pi Petriman şi pi Mihăilă şi Mihăilă au făcut pe Ghervasi Stanciul şi pi Zaharie, iar Zaharie au făcut pi Ambrosie şi pi Irimie Ţărnă şi Irimie Ţărnă au făcut pi Mărina şi pe Ursul Ţărnă, iar Ursul Ţărnă au făcut şapti feciori anumi: Vasilie Ţărnă, Sandul Ţărnă, Frăsâna, Trohina, Rucsanda, Davidu Ţărnă, iar al 7-le nu i să ştie numile şi Rucsanda au făcut şasă anumi Ioan Brahă, Lazăr, Ioniţă, Mărie, Ioana şi altă Ioană, care această Ioană au făcut pi Vasili Ţărnă jignicer şi pe Nastasie maica dumisali Iablonschi”.

Socotim că Aniţa Hânculeasa este o rudă apropiată a lui Mihalcea Hâncul, întrucât Aniţa, după cum scrie mai sus, are părţi de moşie în Băcşeni, Ialoveni şi Cristeşti în care avea împărtăşire şi Mihalcea Hâncul (v. nota de sub. doc, nr. 61 şi 154). Pe de altă parte Tâmbureşti, arătaţi în acest document ca nepoţi ai ei se întâlnesc răzeşi în satul hieştrilor Hâncului, Iurcenii, (v. mai sus doc. Nr. 86). Într-o spiţă de neam aflată de mine la mazilul Gheorghe Teleman din acest sat, se arată că Ionel Nohit, fiul lui Vaslie Nohit (v. mai sus doc. Nr. 63 şi 86) a avut o fiică Aniţa, mama lui Ştefan Tambur, la rândul lui tatăl lui Iftode Tambur şi al lui Gheorghiţă Tambur.”[18].

[1] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 64, p. 88

[2] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 70, p. 94

[3] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 74, p. 98

[4] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 75, p. 99

[5] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 78, p. 101

[6] Numele vechi al Paşcanilor a fost Trifeni (Vezi mai jos p. 219)

[7] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 79, pp. 101, 102

[8] Sava, Aurel, Documente privitoare la Târgul şi Ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti, 1937, doc. 81, p. 103

[9] În dos. Nr. 8.044/1819, fila 763: Tâmbureştii, în suretul de la Academie Bumboteşti.

[10] Ibidem, lipseşte pomenirea Dumbrăviţei. În suretul de la Academie este.

[11] Ibidem Cobăcenii. La Academia Cobâscenii.

[12] In suretul de la Academie Osincenii.