Eminescu, la Putna, în 2014

Slujba de pomenire a Poetului Mihai Eminescu, săvârşită, la Sfânta Mănăstire Putna, de un sobor de preoţi – fotografie de Victor T. Rusu
*
Comemorarea lui Mihai Eminescu, la Putna, printr-o slujbă religioasă de pomenire, săvârşită, în sobor, de către preoţii sfintei Mănăstiri, în prezenţa vicepreşedintelui C. J. Suceava, domnul profesor Alexandru Rădulescu, a unora dintre consilierii judeţeni, în frunte cu domnii Mihai Grozavu, iniţiatorul manifestării, şi profesorul Virginel Iordache, a câtorva primari din zonă, a inspectorului şef al IJŞ Suceava, domnul prof. Gheorghe Lazăr, şi, nu în ultimul rând, a profesorilor şi a celor mai artişti dintre elevi, a avut, desigur, şi doza de lumesc lustruielnic, mereu refuzată de Eminescu, dar necesară, astăzi, ba chiar benefică. Nu cei ce au ţinut să fie prezenţi merită vreo bănuială, ci absentacii tradiţionali, toţi nişte prefăcuţi, când vine vorba de cultură, pe care, în ascuns, o dispreţuiesc nătâng.
*
*
*
În mod firesc, nesfidător, ba chiar cu sinceră sensibilitate, manifestarea a debutat cu câteva discursuri oficiale, care mi-au plăcut, pentru că despovărau, nu rostogloleau bolovani lexicali.
*

Viorel Varvaroi, Managerul general al Centrului Cultural “Bucovina”, deschizând şirul de manifestări comemorative
*
*
*
Manifestarea comemorativă, de la Putna, închinată memoriei lui Mihai Eminescu, a fost, de fapt, o sărbătoare a poeziei, alături de poemul “La Putna”, citit de însuşi Mihai Eminescu, la Putna, în 15 august 1871, răsunând şi poezia ardelenilor (splendidul poem “Mortul de la Putna”, al lui George Coşbuc), şi poezie bucovineană (“Buga”, de Constantin Berariu, şi “Voievodul”, de tragicul poet T. Robeanu), iar prospeţimea sincerităţii stilurilor actoriceşti ale tinerilor din judeţ copleşea.
*
*
*

Câmpulungeanca Roberta Evelyn Olaru, dorneanul Ionuţ Tiberiu Bălan, rădăuţencencele Andreea Câmpan şi Emilia Tironeac, recitând superb “La Putna”, de Mihai Eminescu
*
Nu ştiu de ce, dar în vreme ce tinerii recitau, ca şi Eminescu, poemul “La Putna”, vremea încetase să mai foşnească, iar veşnicia ni se arătă, tulburătoare, prin chipul de bronz al poetului.