Din trecutul greco-catolicilor din Bucovina

În Bucovina sunt greco-catolici ruteni şi români. Rutenii s-au unit cu Roma la sfârşitul secolului al XVI-lea. Mitropolitul Mihail Rahosa al Chievului, ales în 1589, după pregătiri făcute în 1593, ajunge, în 1594, să facă Sfânta Unire cu Roma Sfântului Petru. S-au mai unit: Phocias, episcopul de Vladimir şi Brest, Chiril Terleţchi, episcopul de Luck şi Astrag. Scriu Papei Clement VIII că se unesc cu Roma, cerând să se păstreze limba ruteană în biserică. Prin bula „Magnus Dominus”, Sfântul Părinte recunoaşte, la 25 Decemvrie 1595, limba ruteană ca limbă liturgică. A trecut prin multe suferinţe această biserică unită cu Roma. Din bogata literatură a martirajelor ei să cităm: 1). Theiner, Histoire de l’Eglise catolique des deux rites en Pologne et en Russie, Augsburg, 1841; 2). Persecutions et souffrences de l’Eglise Catholique en Russie, par un ancien conseiller d’Etat russe, Schaffhouse, 1843.

În Bucovina, unirea cu Roma progresează mai ales din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. La Cernăuţi, primul paroh romano-catolic e Wenzel Kerckert, numit în 1787. Încă în anul numirii începe să adune fonduri pentru edificarea unei biserici catolice. S-a terminat abia în 1814. În Cernăuţi erau şi greco-catolici. În 1811, erau 563 de uniţi. Cer de la Arhiepiscopia din Lemberg să le trimită un preot. Primul preot al greco-catolicilor a fost Teodor Laurecki. În 1813 e numit capelan, iar în 1814 paroh de Cernăuţi şi decan al Bucovinei. Neexistând biserică greco-catolică, oficiază la un altar al frumoasei biserici romano-catolice (iar înainte de terminarea ei, la capela romano-catolică).

Biserica unită a făcut progrese importante în Bucovina, găsind un mare mecenat în persoana boierului Tadeu Turcul, pe care trebuie să-l pomenim printre marii ctitori. A lăsat averi multe pentru edificarea bisericilor unite. Prin testamentul său din 15 Martie 1813, lăsa toată averea mobilă, o cârciumă şi o parcelă în Cernăuţi, pentru edificarea unei biserici greco-catolice şi a unei biserici de lemn în satul Hliboca, pe locul lui Petre Repciuc. În Hliboca a lăsat 12 jugăre de pământ şi 100 florini anual pentru paroh. Cheltuiala trebuie s-o suporte Ioniţă Vitan, administratorul moşiilor lui Tadeu Turcul. Pentru biserica greco-catolică din Smiatyna a lăsat 2.000 florini, să i se facă sărindar, iar 4.000 florini pentru săracii din Cernăuţi. A mai lăsat ca în Pătrăuţi să facă biserică administratorul averii boiereşti, Ladislau Szabo.

Testamentul a fost executat întru toate, de o comisie formată din Andrei Gafencu din Banila şi Dimitrie Costin din Sipeneţi, boieri cu dare de mână. Numele lui Tadeu Turcul trebuie să-l pomenim cu drag. Descinde dintr-o veche familie de boieri moldoveni. Un document din 1521 vorbeşte despre un Ioan Turcu, pe care Ştefan Vodă Petriceicu îl răsplăteşte „pentru slujbă credincioasă” cu satul Şişcăuţi. În 1815, împăratul Francisc I întemeiază şcoli primare confesionale catolice. Bucovina depindea de Arhiepiscopia de la Lemberg, până la unirea Bucovinei. Prima parohie unită s-a întemeiat la Cernăuţi, dar biserica noastră a progresat şi în alte oraşe şi sate. În 1833, se întemeiază parohia din Coţmani. În 1858, se întemeiază parohia din Boian. Parohia Pohorlăuţi există din 1817. Sadagura e parohie din 1835. Mai există uniţi ruteni la Storojineţ, Vijniţa (cu gimnaziu rutean), Hliboca, Rarance, Zastavna etc. E important de remarcat că în Bucovina sunt şi ţărani români de religie greco-catolică. În 1856, se convertesc la Sfânta Unire ţăranii români din comunele Boian şi Broscăuţi. Am pomenit protopopiatul Cernăuţilor. Mai există un protopopiat al Sucevei. La Siret e parohie unită din 1826, la Suceava din 1826, la Rădăuţi din 1833, la Broscăuţi din 1857”[1].

[1] Unirea, Nr. 14-15, Anul LIV, 1944, p. 5