din preajma lui aleanuri şi cuvinte
*
dar filosoful nu ştiu nimic,
trăia pentru cuvinte rătăcite
din sensul zămislirilor în spic
spre eşuări în pâinile dospite
ce odihnesc de-atâta timp pe mese
sub umbra zveltă-a cupelor cu vin
şi asculta din ce în ce mai dese
înstrăinări în propriul lui destin:
*
acesta-i trupul meu, şopti atunci
şi îşi întinse palmele spre zări
ca să primească noile porunci
ale speranţei prin îndepărtări,
dar nici o slovă nu i s-a prelins
pe liniile palmelor întinse
şi s-a întors în trupul său învins
şi o tristeţe cosmică-l cuprinse
*
acolo, lângă masa cu belşug
de pâini curate şi de vinuri sfinte
şi parcă văd cum se tot rup şi fug
din preajma lui aleanuri şi cuvinte