Din năzuinţă, în realitate vie, cu „Zicălaşii”

Filmările de concerte-şcoală, fără public, pe care „Zicălaşii” le vor face şi la rugămintea Preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, domnul Gheorghe Flutur, care ar dori să ne fie martor la măcar o descifrare a cântecelor noastre străvechi, vor fi precedate de o întâlnire, pe care o voi avea, mâine, cu Petrică Oloieru şi cu Răzvan Mitoceanu, menită stabilirii unui repertoriu de măcar câte o piesă de fiecare mărturisitor, în care în afară de o „Syrba”, lăsată nouă moştenire ignorată de Dimitrie Cantemir – eu aş prefera-o pe cea cu structură de romanţă populară (alături de alte 3 syrba = brâu şi de 4 „giocuri de nuntă”), şi, desigur, de bătuta sau sârba sau una dintre horele lui Franz Josef Sulzer, va trebui să decidem asupra unor piese vechi româneşti, publicate de:

Richard Leveridge, A Collection of Songs, London 1727, care primise, de la prietenul lui Dimitrie Cantemir, ducele francez Domnul de Guisse, două hore „A Wallachian Dance” şi „Matraki or The Wallachian Dance” – considerată drept „rădăcina horelor tuturor popoarelor care au hore”. Horele acestea au fost republicate de Edward Jones, Lyric Airss: consistig of specimens of Greek, Albanian, Walachian…, London 1804.

Manuscrisele lui Canzler Cav de Ferio (până în 1830), cu piese publicate, după descoperirea manuscriselor, de Otto Heilig, în Slovakische, griechische, walachische und türkische, Tanzer, Lieder, din paginile gazetei muzicale „Sammelbände der Internationalen Musik-Gesellschaft”, Leipzig 1902

Cântecele legendarului Dimitrache Bondoliu Lăutaru, notate în partituri de Ion Ghika şi trimise englezului E. C. Grenville Murray, care le-a publicat în monografia Doĭne or The National Songs and Legends of Roumania, London 1854.

Propunerea de a începe concertele-şcoală cu astfel de partituri, care acoperă anii 1690-1830, vine din dorinţa de a auzi specificităţile cântecelor noastre străvechi şi de a analiza ceea ce este de analizat. Sper să ni se îngăduie şi câte o fereastră, de măcar 2-3 ceasuri pe săptămână, în care să transformăm această năzuinţă în realitate vie.