Dimineaţă, am fost la Dragomirna

Dimineaţă. pe când clopotele sunau viguros în difuzoarele bisericilor din Suceava, fără să le pese de poluarea fonică (şi nici autotăţilor), am decis să merg la Dragomirna, să văd cu ochii mei ce se întâmplă acolo, mai ales că mă cutremurase mărturia pictorului-martir Radu Bercea: „Plec cu un gust amar din acest colţ de rai, nu m-am aşteptat ca maica stareţă împreună cu subalternele sale să aibă un comportament execrabil faţă de turiştii străini, cât şi a celor veniţi din ţară”. Pe dreapta, între mine şi urmele copilului care am fost cândva şi care nu lipsea niciodată la sărbătorile de „Sub brazi”, un gard trainic şi fără de sfârşit, durat pe „banii papiştaşilor”, pe „ochiul dracului”, deci pe fonduri europene. De când s-a durat acest gard, nu am mai fost la Dragomirna, deşi, înainte de asta, veneam des, intrând pentru închinare chiar şi în camera călduroasă din corpul chiliilor, în care se ţin slujbele religioase în zilele prea friguroase de iarnă. Înainte de zăbrelirea împotriva noastră, îi fusesem alături regretatului Mihai Unguraşu, care a realizat, pe banii lui şi ai altor oameni de afaceri, convocaţi în Consiliul Judeţean Suceava de preşedintele Gavril Mîrza, aducţiunea cu apă şi grupurile sanitare necesare unui monument arhitectural atât de frumos.

Ajuns la Dragomirna, fără să mă intereseze litigiul funciar, care e de competenţa Justiţiei, văd două maşini scumpe, care blochează accesul pe o proprietate privată, precum şi un gard, tot cu „banii papiştaşilor” făcut, care va izola definitiv o proprietate, condamnând-o la soarta „omului Vineri”. Din postarea Artis,  distribuită în pagina mea de domnului Gabriel Todică, aflasem ce voi vedea: „Tabăra de pictură Ţara Fagilor din Mitocu Dragomirnei, jud. Suceava / 09-14 iulie 2018 / Acţiunea în forţă a maicilor mănăstirii Dragomirna de a îngrădi teritoriul campingului, fără preaviz. Turiştii români şi străini prezenţi sunt (puţin spus) dezgustaţi. Dacă aceasta este imaginea creştinismului, nu prea văd mare diferenţă de practicile jihadiste islamice. Dacă la fel s-au purtat creştinii în cruciade, este lesne de înâeles de ce Orientul a ales islamismul. Oare nu învăţăm nimic din istorie?”.

Gardul nu are nici un sens, decât dacă stareţa voieşte să confişte şi drumul: o bandă de 2 m lăţime, stearpă dintr-un capăt în celălalt, nu înseamnă nimic sau, vorba lui Saladin, înseamnă totul. În părţile neterminate ale gardului sunt postate, pentru a bloca accesul în cealaltă proprietate şi, indirect, pentru a sechestra acolo turiştii români şi străini, două maşini scumpe şi o camionetă plină cu gunoaie (nu i-am putut vedea numărul de circulaţie): un Volkswagen metalizat, cu numărul de înmatriculare SV 07 JJE, şi cred că un Opel (nu mă pricep la mărci), cu numărul SV 82 KID.

Precum v-am spus, nu mă interesează conflictul funciar şi nici decăderea ortodoxiei până la un similar al politicului. Trec, decici, peste arţagul vulgar de lumesc al „mireselor lui Hristos” împotriva celuilalt latifundiar din zonă, trec peste prejudiciile de ele aduse României (o nemţoaică, sechestrată acolo, a sunat la Ambasada Germaniei). Şi mă întreb doar dacă legislaţia rutieră e valabilă şi pentru şoferii în sutane, iar dacă da, atunci ce păzesc poliţiştii de la rutieră, inclusiv cei din Mitocu Dragomirnei, de permit un asfel de incalificabil premeditat abuz?