Despre Mânjina lui Costache Negri

„Extras de pe procesul-verbal din 10 Iulie 1919, al comisiunii judeţene de expropriere, circumscripţia Galaţi.

Comisiunea hotărăşte: Declară expropriat întinderea de 1.713 hectare şi 4 arii, teren cultivabil din moşia Mânjina, comuna Costache Negri, judeţul Covurlui, proprietatea dlui P. Rădulescu. Cota expropriată cuprinde toată moşia Mânjina, în limitele ei, din care se scade întinderea dlui proprietar, in partea de sud a moşiei, delimitată astfel: la sud, proprietatea Potârnichea, proprietatea dnei Elefteria Economu; la nord, delimitarea locuitorilor clăcaşi de la 1864 din Costache Negri, pe toată întinderea ei, apoi o linie dreaptă spre răsărit, spre Valea Vulpii, până la complectare. În partea de apus, linia de expropriere va începe în partea de sud-vest a moşiei, de la punctul de întâlnire a hotarelor moşiei Potârnichea, Călmăţuia – Mânjina, anume din moşia de lângă pârâul Serului şi apoi va urma o linie spre nord, până în şoseaua Pechea – Cudalbi, la moşia din capul delimitării clăcaşilor de la 1864 şi proprietatea Mânjina. În această suprafaţă, rămasă proprietarului, se cuprinde cota legală de 324 hectare şi 6 arii, plus circa 58 hectare, socotite ca teren necultivabil. Teren inundabil, 20 hectare, case, saivane, moară, grădină de zarzavat – 26 hectare, vie – 5 hectare şi 49 arii, şi conacul din vatra satului, în întindere de 6 hectare şi 52 arii. Apreciază a se plăti hectarul cu: delegatul proprietarului, 1.950 lei preţ unitar; delegatul sătenilor, 950 lei preţ unitar şi delegatul Casei centrale şi dl preşedinte 1.500 lei preţ unitar. Preşedinte, S. Buicliu. Membri: I. P. Manolescu, Zaharia Soare Ioan, Stan V. Neagu. Conform cu originale: Secretar, N. Grigoriu”[1].

*

„Extras de pe hotărârea de expropriere No 8. Comisiunea, în majoritate, hotărăşte: Confirmă în totul procesul verbal No. 3 şi 4 din 14 Mai 1921, a comisiunii judeţene de expropriere a izlazului. Declară expropriat din moşia Cocoroş, proprietatea dlui Mihail Alexandri, suprafaţa de 40 ha pentru înfiinţarea de păşune comunală în comuna Costache Negri, care teren se va lua din moşia Potârnichea, proprietatea dnei Ecaterina Economu, în hotar cu moşia Mânjina, proprietatea dlui P. Rădulescu, pe o lăţime de 600 metri spre sud, paralel cu pârâul Gerului, începând înspre vest de la locul unde se termină cota de izlaz ce trebuie să dea moşia Potârnichea şi mergând, spre est, până la terminare, iar la punctul unde va ajunge complectarea cotei se va desface de restul moşiei Potârnichea printr-o linie trasă perpendicular pe hotarul Mânjina, adică după cum s-a stabilit de comisiunea judeţeană.

Având în vedere că, prin hotărârea sub No. 5, din 18 August 1922, a acestei comisiuni, la lăsarea cotei intangibile de 100 ha, a acestei moşii, s-a scăzut şi suprafaţa ce acum se ia ca imaş, în care caz se respinge incidentul ridicat pe tema că, dacă s-ar expropria izlazul, iar intră în cota intangibilă.

Cu apel. Dată şi citită în şedinţă publică la 30 Octomvrie 1922. Membri: Gr. Grigorovici, Ion Pelin.

Cu opinie separată pentru preşedintele comisiunii de a se scoate de sub expropriere suprafaţa de 40 ha, teren din moşia Cocoroş, proprietatea dlui M. Alexandri, întrucât comuna Costache Negri are suficient izlaz pentru nevoile locuitorilor din acea comună şi chiar mai mult în plus,

De pe calculul făcut asupra capilor de familii, cari sunt numai în No. 380. Preşedinte-jude: V. N. Ionescu. Secretar-grefier, Savinescu”[2].

*

„Potrivit Decretului Regal nr. 1719 din 2 Iulie 1915, toate bisericile şi mănăstirile anterioare anului 1834 se declară, în principiu, monumente istorice până la revizuirea şi completarea inventarului general al monumentelor”. În plus, Comisiunea declara monument istoric, în comuna „Costache Negri (fostă Mânjina), jud. Covurlui: Casa şi parcul marelui vornic Costache Negri. Decret nr. 2336/1943. Mon. Oficial nr. 199 din 26 august 1943”[3].

[1] Monitorul Oficial al României, nr. 110, 4 septembrie 1919, p. 6308

[2] Monitorul Oficial al României, nr. 100, 7 august 1923, p. 4930

[3] Brătulescu, Victor, Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe 1943, Bucureşti 1946, pp. 13, 14