De la Stan Babici, la Dorin Cautiş

De undeva, de prin Europa, un om entuziast, pe nume Dorin Cautiş, cu rădăcini în Sinăuţii de Jos, încearcă să-şi afle străbunii. Cum nu am acces, în starea asta de izolare, la DRH şi DRI, încerc doar o schiţă sumară a genealogiei neamului Cautiş (Cauteş sau Cautăş – depinde de cum au scris diecii vremurilor).

Cel mai timpuriu, menţionat în 1467, pare să fi fost Luca Cauteş, boier de pe Cobâle, care s-a însurat cu Lunci, fiica lui Stan Babici, stăpân al Văşcăuţilor pe Ceremuş, în 18 octombrie 1435, şi, împreună cu fraţii săi, Ioachim, Andriaş, Simeon şi Iurie Babici, stăpân şi al Vicovului de Sus, în 23 mai 1436.

Următorul menţionat de înscrisuri ar fi Gheorghiţă Cauteş, cantor la Pârâul Negru, în 30 mai 1742. Acest „Gheorghiţă Cauteş, fiul lui Gavrilaş Ropceanul cedează, tot atunci, fiilor lui Dumitraşco Soroceanul a patra parte din Storojineţ”[1], împreună cu iobagii, adică fraţii din care se trag cărturarii români şi gospodarii bucovineni Percec[2]. Cauteş cu „jupâneasa lui, Maria”; fiii lui Dumitraşco Soroceanul, Ioniţă, Mihalachi şi Vasilie, erau nepoţii lui Gheorghiţă Cauteş. Cum era Cauteş fiul lui Ropceanul? Simplu, fiindcă Ropcenii, inclusiv Sandu şi Vasile, proprietari şi în Şcheia, erau „rude sterpe” şi, deci, înfiat ca moştenitor de Gavrilaş Ropceanul. Tatăl real al lui „Gheorghiţă Cauteş, fiul lui Gavrilaş Ropceanul”, era „Gheorghe Cauteş”[3], cel care, în 10 ianuarie 1712, se număra printre „alţi feciori de boieri” care au fost martori, atunci când Magda, fiica lui Gavril Lucaveţchi, vindea lui Dumitraşco Calmuţchi părţile ei din Lucavăţ, Berhomet şi Panca.

Fiul lui Gheorghiţă Cauteş, Toader Cautiş (Toader Cautăş, ca martor din partea răzeţilor, în hotarnica Culeuţilor din 8 iulie 1771), stăpânea, împreună cu celălalt martor, Ioniţă Moţoc, jumătate din Culeuţi, câte un sfert fiecare, moştenire dinspre Moţoc şi jupâneasa Iudita, fata lui Nicolae Murguleţ. Ceea ce înseamnă că Moţoc şi Cautiş erau nepoţii fetei lui Nicolae Murguleţ – deci dăm de o răscruce genealogică nouă, care se alătură viguroasei crengi Babici, deja menţionată. Toader Cautiş este menţionat în Recensământul lui Rumeanţev[4], din 1772-1773, alături de ceilalţi doi mazili din Culeuţi, Ioniţă Moţoc şi şcliahticul Iacob Hlinca. Fiul lui Toader Cautiş a fost Ion Cautăş, care stăpânea, alături de Ioniţă Moţoc, în 1782, partea tatălui său din Culeuţi.

Teodor Cautiş a zidit, în acelaşi an 1779 şi împreună cu acelaşi Ioan Mansec (probabil cumnat), două biserici, ambele închinate Maicii Domnului, pe cea din Culeuţ, cu hramul „Arătarea Maicii Domnului”, şi pe cea din Doroşăuţi, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

În anii Bucovinei istorice, din ctitorul celor două biserici, din Culeuţi şi din Doroşăuţi, se trag mulţi intelectuali, învăţători, profesori, preoţi, dar şi simpli gospodari, care devin stăpânii părtăşiilor de odinioară, avute de Toader Cautiş prin multe dintre satele Bucovinei şi ale ţinuturilor din Moldova, mai ales Dorohoi şi Botoşani, inclusiv în Mihăileni. Eu am dat, din întâmplare, peste un oarecare Teodosie Cautiş, născut în 1865, preot din 1887, paroh din 1897, şi paroh la Lujeni în 1907. Dar, o descifrare, pe baza moştenirii şi cumpărării proprietăţii, în baza dreptului valah, doar de către „neamul cel mai apropiat”, poate conduce la rezultate spectaculoase. Deocamdată, atât.

[1] Balan, Teodor, Documente bucovinene, Volumul IV – 1720-1745, Cernăuţi 1938, pp. 201, 202

[2] „Ropcea, 1742, Mai 30. / Gheorghiţă Cauteş, fiul lui Gavrilaş Ropceanul, cedează fiilor lui Dumitraşco Soroceanul a patra parte de Storojineţ, ţinutul Sucevii (Tradus în româneşte după o copie germană).

Adecă eu, Gheorghiţă Cauteş, fiul lui Gavrilaş Ropceanul, cu jupâneasa mea Maria, scriu şi mărturisesc, cu acest zapis al meu, la mâna nepoţilor mei, anume Ioniţă, Mihalachi şi Vasile, fiii lui Dumitraşco Soroceanul postelnic, precum, fiindu-mi dator unchiul meu, Vasile Ropceanul, 60 lei bani vechi, mi-a zălogit a patra parte de sat Storojineţ la Sirete, ţinutul Sucevii, şi pe Pătraşco Percic, cu toţi fiii săi, pe Ştefan Helac, fiul lui Iuon Helac, tot cu toţi fiii săi, şi patru fii ai lui Nicolai Helac, pentru acea sumă de bani, dar având ceartă nepoţii mei pentru Pătraşco Percic, care căzuse în partea lui Toderaşco Soroceanul, precum scrie în zapisul lui Sandul Ropceanul, fratele lui Vasilie Ropceanul, zicând că Pătrasco Percic fusese dat pe nedrept, şi mi-au dat nepoţii mei acei 60 lei bani gata, de aceea le-am dat zapisul unchiului meu, al lui Sandul Ropceanul, iar dacă s-ar mai găsi niscaiva drese despre acei oameni şi despre a patra parte de Storojineţ, de la unchiul meu Vasilie Ropceanul şi de la Sandul Ropceanul, să nu se ţie în seamă, fiindcă am primit toţi banii, iar moşia şi vecinii să fie drepţi ai săi, ai co­piilor şi nepoţilor, neruşiit în veci, şi acest zapis s-a făcut în faţa boierilor şi a feciorilor de boieri care au iscălit şi în faţa multor oameni buni de Ropcea, care au pus degetele pentru credinţă. / Scris în Ropcea, 30 Mai 7250. / Gheorghiţă Cauteş. / Gavril Costin, popa Simeon, Vasilie Costin, Iuon Irinici, Vasilie Creţul, Chihae Macavei, Beremcu Dumitraşco, Ştefan Costin, Andronic Iurie”

[3] Balan, Teodor, Documente bucovinene, Volumul III – 1573-1720, Cernăuţi 1937, p. 165

[4] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 437