De la Dumbrava Roşie: Stejarii

Răzeşul câmpulungean de secol XIX – din colecţia Vasile Ursachi

Mazili, răzeşi am fost şi-om fi,

duşmanul nu va nimici

stejari din ghinda semănată

într-o dumbravă neuitată.

Toţi hămesiţii-au năvălit,

câmpiile ne-au pustiit

şi ca lăcustele au ros

ce a fost verde şi frumos;

iar noi stejari suntem şi-acum

sădiţi lăcustelor în drum

şi da-va Maica Precista

şi-n veci vom rămânea aşa.

De-un veac suntem lipsiţi de soare,

de-un veac barbarul grai ne doare

şi lirva[1] ne tot ţârlâieşte

şi sufletul ne amărăşte,

dar pui voinici acum ne cresc

în graiul dulce românesc

şi noi cu ei „Doina” doinim

şi-n „Hore” dragi ne veselim,

şi ajuta-va bunul Tată

Ceresc şi vom mai fi odată

ce-am fost: săgeţi pornite-n vânt

şi groaza acestui pământ!

De la Dumbrava Roşie (Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 4, 7 ianuarie 1911, p. 5).

[1] Instrument muzical specific galiţian.