Daniel și nemuritoarea poezie Corbu

*

După ce i-a statornicit limbii române verticalitățile definitive, ținutul Neamțului și-a scos în lumină și poeții, unul dintre barzii lui cei mai expresivi fiind Daniel Corbu, trăitor și trăit de nemuritoare poezie, într-o vreme în care românimea zorește, prin vremuri penibil de prozaice, să de deposedeze de identitate.

*

Daniel Corbu, psalmist modern sub clopotul de sticlă al civilizației omenești contemporane, își duce poverile tăcerii, aproape resemnat, pe șleaurile vieții, pentru a le slobozi în paradisul pierdut al dezlănțuirii cântecelor. Acolo, în spațialitatea cu adevărat vie, își durează Daniel Corbu castelele lui fascinante, fără să-l intereseze cine le va popula și dacă vor mai fi locuite vreodată. El doar a deslușit veșnicia și se bucură de ea ca de o inefabilă tăcere. Fără tristeți, deși chipul poetului rătăcește amărăciuni spre vremelnicie și, uneori, chiar o ciudată desprindere și îndepărtare, pecete a destinului zămislit de poezie și numai ei închinat.

*

La mulți ani, poetule poet Daniel Corbu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!