Corlata, cornul de vânătoare şi poezia
*
Există, în România şi probabil că şi în Europa, un singur loc sacru al poeziei: Corlata. Pentru oamenii din Corlata, sosirea şi întâmpinarea poeţilor înseamnă, de 11 ani de zile, un ritual, o ceremonie sacră şi, deşi eu mă număr printre norocoşii care s-au obişnuit cu ea, de fiecare dată când aud cornul de vântătoare, dând semnal sărbătoresc, simt un nod în gât şi o lacrimă de duioşie cum îmi sfâşie sufletul.
*
Corlata a devenit, încetul cu încetul, patria, dar şi templul neamului meu, în care sacerdoţii oficiază numai întru bucuria iluminării. Şi mă închin Corlatei, pentru că numai aşa îmi poate primi spovedania veşnicia.
*
*