copilăria

copilăria prin icoana ierbii

în care alerga dezlănţuită

ştia clipita ruptă de copită

în iureşul ce-l săvârşiră cerbii,

ştia povestea, prelingea cuvinte

peste risipa albă de clipite

şi căuta prin ceruri noi ispite

apoi tăcut se pregătea să cânte

şi sieşi parcă-şi ajungea deplină

trăindu-se profund drept fericire

pe când prin ceruri rătăcea un mire

şi semăna prin brazde cu lumină

ca să-nţeleg că-i pasăre destinul

cu care am şi fost împovărat

să pot privi paharul cel curat

în care odihnise tainic vinul