Constantin Morariu: N-am şovăit / I Would Not Hesitate
05.05.1854, Mitocu Dragomirnei – 16.03.1927, Cernăuţi
Opera lui, începută în 1870, în „Familia”, cu poeziile „Doi ochi“ şi „Doina de amor“, cuprinde: „Din Bucovina“ şi „Un concert din Bucovina“ (1877), „Mirele şi mireasa“, „Pe un bilet“, „Floarea mea“, „Nu ştiu“, „Susana şi vrăjitoarea“ (1879), „Lumea şi templul virtuţii“, „Iubitei mele maice“ (1880), „Mitropolitul Silvestru, mirele Bucovinei“, „Din Bucovina“ (proze, 1880), „Prietenia norocului“ (1881), „Împărăteasa lumii“ (1882), „Piramida cu pigmei” (1882), „Neuitatului şi mult respectatului Ciprian Porumbescu“, „Întru o luncă“, „Surâsul din urmă“ (1883) etc.
N-am şovăit…
N-am şovăit, ci totdeauna
Am stat ca stânca-n faţa sorţii
Şi-am înfruntat mereu minciuna.
În schimb, cunosc fiorii morţii
Ce-ades aşa m-au fulgerat
Încât simţirea-mi amorţi.
Ce bine-i când a-i învăţat,
Trăind, să ştii ce-i a muri
Şi să ai dulcea conştiinţă
Că nu-n zadar ai suferit.
Căci greul drum de suferinţă
Îl laşi de spini mai curăţit
Celor ce au să te urmeze.
Atuncea ei tot mai uşor
Vor încerca să întrupeze
Eternul vis al tuturor
„Viaţa numai în lumină!“.
Duşman de moarte-i e minciuna,
Trăieşte viaţa cea mai plină
Cine-o înfruntă totdeauna.
I Would Not Hesitate…
I would not hesitate, but always
Hardened as steel I’d face my fate,
I’d face hypocrisy in all ways.
Nevertheless, I feel the shade.
The shade that death has cast on me –
All I catch sight of now is blurred.
It’s fine when one – alive – can be
Aware of being deathly hurt.
It feels so sweet to be aware
Of having suffered – not in vain.
Of having left the hard path bare
Of many bitter thorns, of pain,
For all those who will want to follow.
So they can try then to embody –
True to its very self, not hollow–
Th’ eternal dream of everybody.
„Life but in light!“ This is the dream.
The deathly foe – the halves of truth,
Living life to the full might seem
A privilege of audacious youth.
Traducerea în limba engleză: Ioana Carp
Ilustraţia: Radu Bercea