Concertul poetului muzician Vali Rauca

*

Descins în Vatra Dornei din universul “Grimus”, trupă cu care a cântat, în India, în faţa unui milion de oameni, care scandau numele României, poetul muzician Vali Rauca fremăta de timiditate şi de emoţie, în ciuda valorii operei lui poetice, înrudită cumva cu lirica lui Georg Trakl, iar din planeta Rock, prin tragism discret, cu cea a lui Nick Făgădar, şi a valorii compoziţiilor muzicale, care consolidează eşafodajul “Grimus”. L-a prezentat dornenilor, ca poet, Violeta Codorean, apoi, ca muzician, Andi Drăguşanul, eu fiind, la ora aceea, doar un biet pozar, care nu aflase şi încă nu se confruntase cu vitejia acerb de duşmănoasă a paşalâcului jandarmeresc din Vatra Dornei, dar, în calitate de prim cititor – ca redactor de carte, şi un admirator declarat al prozo-poemelor pe care mi le trimisese Vali Rauca pentru antologia “Poezia care cântă”.

*

Publicul tânăr şi la fel de emoţionat, umplând sala până la refuz – doar ca să-i dea cu tifla securistului din Solca, ăla, “Baronul”, care numai beţivi vede în oglindă, avea ocazia de a trăi în respiraţia sufletului unui mare artist şi nu a ratat-o, iar Vali Rauca, copleşit de propria-i operă, îngâna o închinare sacră despre sensurile existenţiale ale bietei făpturi umane. Îl vom revedea, la “Bucovina Acoustic Park” şi în vara anului următor, dar, de data asta, cu “Grimus”.

*

*