Comorile Muntelui: Festivalul lui Călin Brăteanu

“Chemarea străbunilor”

Festivalul “Comorile Muntelui”, în componenta spectacolului folcloric organizat de colegul meu Călin Brăteanu, mereu secondat de prietenii noştri comuni, Constantin Irimia, Dănuţ Lungu şi Corina Scântei, a avut, în primul rând, un scenariu, o scenografie şi o regie. În debutul spectacolului, printr-o ingenioasă îngemănare a ecourilor de buciume, de fluiere, de cobză şi de tălănci, dispuse într-o insolită… orgă, o incantaţie ciudată a cuprins munţii şi s-a auzit “Chemarea străbunilor”, deci o invocaţie plină de inefabil şi de sfinţenie, de arhaic, de ritualic şi de mit.

Orga… tălăncilor

Călin Brăteanu

Constantin Irimia

Dănuţ Lungu şi Corina Scîntei

Buciumaşilor câmpulungeni, într-o impresionantă desfăşurare de generaţii, li s-au alăturat, apoi, tulnicesele din Apuseni, Călin Brăteanu gândind sărbătoarea Rarăului într-o frăţietate cu Munţii Bistriţei şi cu Apusenii.

Tulnicesele din Apuseni

Bistriţenii

Apoi au urmat redutabilii artişti ai Ansamblului (cu adevărat profesionist, madame Ansamblu!) “Arcanul” din Fundu Moldovei, care l-au secondat şi pe Călin Brăteanu, care, inspirat (a fost ziua lui de inspiraţie, asta e!), a cântat doar “Căciula” şi “Ciobăneasca”, piese bune, şi ele ritualice, armonios integrate scenariului de spectacol gândit, mai întâi, şi abia după aceea făcut.

“Arcanul” din Fundu Moldovei sau o lecţie vie de profesionism şi de înnăscut

Artişti ai satelor de munte, admirând “Arcanul”

Călin Brăteanu şi “Arcanul”

Omagierea “tezaurului uman viu” Dorin Cocârţă

“Poieniţa”, din Poiana Ştampei, dar al Şcolii de Arte “Ion Irimescu” din Suceava, cu un copil-trompetist, aflat la o adevărată maturitate artistică, a ridicat, cumva, ştacheta festivalului. Cumva, adică prin întrezărirea şi a unui viitor sigur al folclorului românesc, cel de dincolo de manelismul folcloros din ultima vreme.