Cine mai are nevoie de Eminescu?

Închinare, în noapte

*

Există, în judeţul Suceava, un itinerariu eminovician tulburător, cu religve supuse degradării, cu piatra mormântală a bunicului dinspre tată al lui Eminescu, acoperită de brazde, la Călineşti Cuparencu, şi cu cea a bunicii dinspre mamă, rezemată de zidul bisericii, la Bălineşti, pe piatra bunicii fiind inscripţionată cu cretă destinaţia de pavelă pentru un trotuar, căreia îi era menită de către un preot care, ca să-şi facă livadă şi fânaţ, a distrus cimitirul mărturisitor, spulberând în anonimat inclusiv mormântul ctitorului celei mai frumoase biserici de lemn din întreaga Moldovă.

*

Băneşti, piatra mormântală a bunicii lui Eminescu

Călineşti, mormântul lui Vasile Iminovici

*

Există, la Părhăuţi, minunata ctitorie din piatră a ginerelui lui Luca Arbure, Trotuşan, în care s-a închinat şi a săvârşit botezul copiilor străbunicul lui Eminescu, aşa cum există, la Costâna, şi biserica construită, sub supravegherea lui Petrea Iminovici, înainte ca străbunul lui Eminescu să fi fost recompensat de boier cu o bucată de pământ la Hreaţca, în viitorul Călineşti Enache (la marginea moşiei Costâna, deci), adică destul de departe de locul în care s-a încropit un muzeu penibil, cu un bust indecent de cocotă, parcă sfidând prezenţa ignoratei pietre a lui Vasile Iminovici, aflată la vreo două sute de paşi mai departe, sub un gard şubred, din Călineşti Cuparencu.

*

Pietrele şi mormintele zac încă ignorate, înainte de a dispare definitiv, în vreme ce politrucii falsei memorii se adună, nu de ziua naşterii lui Eminescu, zi acaparată de Botoşani, ci în cele anterioare, pentru ca abonaţii la Eminescu din Bucureşti şi din Iaşi să fie livraţi, peste Siret, pe cheltuiala Sucevei. O Suceavă şi aculturală şi anticulturală, care seamănă din ce în ce mai mult cu liderul ei spiritual, Ion Lungu, şi care deversează stoguri de coroane mortuare peste memoria şi peste sfinţenia lui Eminescu.

*

Pe aici au trecut politrucii

* 

În urmă cu vreo doi ani, în vară, când octogenarul consilier judeţen Mihai Grozavu a ordonat încă un festival Eminescu, la concurenţă cu cel al pseudo-nepoatei, din iarnă, mi-am închipuit că se doreşte o recuperare de memorie reală, în scopul pregătirii unui traseu turistic-cultural, pe care să atragem autocarele cu elevi din întreaga ţară şi să ne facem datoria, în fond, faţă de mitul identităţii noastre, Eminescu. Dragostea lui Eminescu pentru Bucovina, care l-a nedreptăţit mereu şi mareu, în timpul vieţii lui, nu se datora găluştelor lui Lungu şi bundiţelor cu dihor ale lui Brăteanu, ci şirului de înaintaşi, care îşi dorm somnul liniştit, sub brazdele acestor locuri, amintirea lor păstrând-o, încă, doar condicele parohiale vechi, din depozitele Arhivei judeţene. Din nefericire, nu-i înţelegem şi nu ne facem datoria faţă de acea dragoste, care ne înnobilează pe nemerit, prefăcătoria de-a memoria şi recunoştinţa fiind un scuipat şi pe morminte, şi pe pagini ursite să ne înnobileze.

*

Înregistrarea naşterii lui Gheorghe Eminovici

Conscripţia din 1816 – cel mai vechi document despre Eminovicienii Bucovinei

*

 Crezusem, în urmă cu doi ani, că Mihai Grozavu doreşte o adevărată recuperare de memorie, aşa că l-am rugat să intervină urgent pentru salvarea pietrelor mormântale ale bunicilor lui Eminescu, pe cea a lui Vasile Iminovici, de la Călineşti Cuparencu, şi pe cea a Paraschivei Brehuescu-Iuraşcu, de la Bălineşti, dar bietul domn octogenar Grozavu nu-şi dorea decât “eminescuţul” lui, cu care să iasă şi el, la defilare în vară (iarna e frig şi-l cam rod reumele), aşa cum iese, cu “eminescuţul” ei, iarna, consăteanca lui, Steiciuc.

*

Gunoaiele “eminescuţilor” din iarnă

*

Am dat întâmplător peste maldărul de fotocopii şi de fotografii, roade ale trudei din ultimii ani. Printre ele, şi genealogia eminesciană pe linie maternă, care avea să mă surprindă cu relaţia de veri primari dintre Ioan Iuraşcu şi Ioniţă Cuza, străbunicul lui Eminescu şi străbunicul lui Alexandru Ioan Cuza, înrudirea aceasta fiind confirmată, peste timp, şi de teribila asemănare dintre cei doi descendenţi, pe care o subliniasem adăugând lui Eminescu, din poză, barba lui Cuza.

*

Divagaţie: Eminescu, apoi Eminescu – cu barba… rubedeniei lui, Alexandru Ioan Cuza

*

Există, în judeţul nostru, total ignorate, şi alte morminte sacre, precum cele ale bunicilor lui George Enescu, bucovinean pe trei părţi, cum însuşi mărturisea, din care lesne şi cu cheltuială puţină s-ar putea reconsitui un itinerariul cultural al memoriei bucovinene, complementar itinerariilor deja consacrate. Memoria, însă, zace în noapte nepăsării, sub maldărele de omagieri lustruitoare de nimeni.

*

În noapte nepăsării, sub maldărele de omagieri lustruitoare de nimeni