Cine a compus șlagărul „Constantine, Constantine”?

Constantin Cantemir

Deși induce impresia falsă a unei muzici oltenești (deh, păguboasa teorie a „vetrelor folclorice”), popularul șlagăr de astăzi „Constantine, Constantine”, cântat, cândva drept „Brâncovene Constantine”, înseamnă, de fapt, o creație muzicală a lui Dimitrie Cantemir, dedicată tatălui său, voievodul Constantin Cantemir. Chestia asta o descoperea Nicolae Iorga, pornind de la un studiu al polonezului Wendkiewcz, care, pe baza lucrării „Viața lui Constantin Cantemir”, susține că, în cântecul acest – varianta inițială, „se prezintă un mare rege polon, Ioan Sobieski, stând la o masă de acestea și, după ce băuse puțintel mai mult, cum n-avea la îndemână cântăreți, cântând, el, care știa românește:

Constantine, fugi bine,

Nici ai casă,

Nici masă,

Nice dragă jupâneasă.

Și Constantin Cantemir i-a răspuns că jupâneasa i-a murit, de multă vreme, dar, în ce privește casa, a pregătit-o pentru oaspetele pe care îl aștepta”[1]. Și adaugă Nicolae Iorga, bazându-se pe documente străine, că „întâi în slavonește s-a auzit cântecul, pe urmă, în a doua epocă, s-a auzit același cântec în românește, pe subiecte sărbătorești”[2].

[1] Iorga, Nicolae, Istoria literaturii românești / Introducere sintetică, București 1929, p. 20

[2] Ibidem, pp. 20, 21