Cimpanzeii politici

Bucovina Rock Castle

 nu se mai ţine

         După Festivalul Poeziei Europene „Naţiunea Poeţilor”, sărbătorile memoriei „Ziua Artelor Plastice Bucovinene” şi „Arderea Cărţilor Bucovinei”, ioan cătălin nechifor, prin intermediul potăilor personale, a izbutit să desfiinţeze şi Festivalul Internaţional „Bucovina Rock Castle”.

        Festival nociv, tovarăşi, simbol al decadenţei capitaliste şi periculos poluator al pajiştilor socrului Hanuşteac (iar pajiştile l-au făcut, dacă nu om, măcar domn!), pe care pajişti populare atât de duios şi de tradiţional bucovinean îndeamnă, cântăcios, la băut şi la… mă rog, nu-i voie să şi scriu la ce, îndrăgiţii arendaşi de cultură judeţean orală brăteanu, filip şi steiciuc. 

       Fără îndoială că, aidoma tripletei arendăşeşti horvat-brăteanu-filip, nechifor îmi vrea binele, premeditând stoparea risipei mele de energii şi canalizarea acestora spre literatură şi publicistică.

        Mulţumesc fain, dom’ pozar, aşa o să fac!

Iane, recitatorul

cu limbă de lemn

         Cetăţeanul Iane, craiovean cu parale dolofane, cu care s-a pripăşit între homo patrioticus bucovinensis, are toane de notorietate.

        Cică, zice el, care se înghesuie în media suceveană mai dihai decât rumeguşul dat pe ape în branhiile peştilor, nu-şi doreşte notorietate, deşi se crede capabil să „declame ca Becali (ai grijă, coane Iane, boierule, că doar ai văzut cu ce consecinţe se lasă… declamarea de acest fel!), recita ca Vadim şi divorţa ca Prigoană”.

        Ei, nu, zău, coane Iane! Nici să mă picuri cu ceară nu mi te-aş putea închipui mobilându-ţi creieraşul cu priceperea tonelor de cărţi pe care le-a trăit Vadim; doar ca autor de poeme, unele excelente – în cazul lui Vadim, pe care să le reciţi, coane, cu emfază, izbutesc să mi te închipui. Dar plesnind, imediat după aceea, precum broasca din fabulă, care s-a vrut trupeşă cât un bou.

        Aşa că, resemnează-te, boierului USLaş roşu (ce repede te-ai revopsit din… verdele executiv!), cu biştarii puterii şi nu mai duce grija presei, care „exploatează, de cele mai multe ori, cancanul”, pentru că, oricum ai da-o, din ciocoimea voastră roşie nu se va alege, niciodată, nimic, nici măcar colbul demagogiei ieftine („de a munci, de a lăsa în urmă ceva bun”). Şi ştii de ce? Pentru că toţi cei, la care faci acuzatoare referire, sunt fie personaje, fie personalităţi, iar dumneata, coane Iane, nu vei ajunge, niciodată, nici una, nici alta.

         Eventual, precum broasca-bou din fabulă, vei plesni de invidie!

         Şi tot eventual, doar „punguţa cu doi bani”, pierdută, din prea multă naivitate, pe şleaul roşu al USLaşilor veşnic lacomi de creiţarii din pungile altora.

Neculai Bereanu

altă „punguţă cu doi bani”

         Pentru că nu m-a interesat ultima campanie electorală, habar nu aveam că USLaşii judeţeni umblau, pe atunci, cu limba scoasă după „punguţele cu doi bani”, gen Iane sau Bereanu, şi nici n-am băgat de seamă ce a votat poporul: pe ei sau cizmele lor dă firmă?

        Prin urmare, abia acum aflu că pe cetăţeanul Neculai Bereanu îl doare soarta „fermierilor” suceveni (să trăieşti, bade Coşneguţă, dar, din ţăran prost de sântilie, mare domn fermier ai mai ajuns!).

        Curios, nevoie-mare, am căutat să aflu câte ceva despre generosul Bereanu, dar ioc!; în afară de faptul că şi acesta a avut şi are parale berechet şi calafat, cu care să ia în arendăşie un fotoliu „bucovinean” de senator, n-am mai aflat nimic. Ba da, cică vrea să-i scriem despre durerile noastre, dar e greu de crezut că vreun votant al vâscos de necunoscutului Bereanu ar putea fi chiar atât de prost, încât să o şi facă.

Nechifor, Sinescu şi Lungu,

închinându-se patriotic

Eroismului

         M-a înduioşat până la lacrimi, mai anţărţ, patriotismul fierbinte al mândrilor noştri cârmaci, ing. Ioan Cătălin Nechifor, Florin Sinescu şi Ion Lungu. Oamenii ăştia iubesc şi preţuiesc eroismul, memoria şi spiritualitatea românească din judeţ, dar numai cu ocazia depunerilor de coroane şi numai ceva ce nu se există.

        Dar, fiindcă veni vorba: ce înseamnă „ing” din faţa numelui preşedintelui consiliului judeţean? Întreb, ca să mă dumiresc, pentru că Nechifor nu a practicat niciodată ingineria, deci sugestia prescurtată vizează, probabil, doar ing(eniozitatea) cu care, din pozar al lui Mîrza, a devenit, peste pajiştile lui Hanuşteac şi peste tradiţia activistă bolşevică, de familie, ditamai demnitarul român.

        Să vă trăiască!

Mini-paflete de Ion Drăguşanul
Caricaturi, culese sau doar copiate din “natură”, de Radu Bercea