Ce nu face patria judeţeană pentru doctoratul lui brăteanu? | Dragusanul.ro

Ce nu face patria judeţeană pentru doctoratul lui brăteanu?

 

Ce nu face patria judeţeană 

 

Pamfil Horodnic

 

pentru doctoratul lui brăteanu?

 

         Cum ce nu face, când face totul, în afară de a-i scrie teza de doctorat, ba şi mai mult decât atât, angajându-i, prin tertipurile mihaelei beldiman, pe când ţinutul bugetar al guvernării Boc se pustia de 25 % din poporime, cumetri şi prieteni, vreo 7 la număr, până s-a redus, tot cu 25 %, numărul iobagilor de pe arendăşia culturii tradiţionale, de la 13, la vreo 20!

         Bravo, patrie judeţeană şi ţine-o tot aşa!

         Ce contează că, anual, lefurile mari şi impozitele asortate ale „echipei” lui brăteanu costă cât trei-patru festivaluri mari, iar „cărţile” şi festivalele organizate de el şi de harnica poeată veronica carmen steiciuc, susţinute, de regulă, în faţa unui public numeros de 3-15 spectatori, costă aproape jumătate din bugetul culturii, din moment ce doar cei care se aseamănă se adună!
         Iar poeata steiciuc este atât de convinsă că „poezia este un lucru foarte mare, iar poetul, un lucru foarte important”, încânt a ajuns să-i „înţelepţească” (am citat din Adrian Dinu Rachieru, pentru că eu ştiu cât e de incultă) şi pe brăteanu, dar şi pe cristescu, atunci când nu e dusă cu toaca.
        

         Drept dovadă, la recentul Festival European al Artelor „Ciprian Porumbescu”, cu adevărat europene s-au dovedit a fi copiliţele şi ţaţele folclorice, dar, mai dihai, „simpozionul de muzicologie, la care, alături de cristescu, a participat, ca invitat de marcă, şi un alt gropar al culturii bucovinene, sever paraschiv dumitrache:

 

Cristescu Dumitrache

         Cu acest prilej al artelor europene, concretizate în cântăceală folclorică bucovineană, a fost lansat şi un cărţoi (al treilea volum, ca şi imbecilitatea ghidului iubitorilor de folclor!), „Ciprian Porumbescu necunoscut” de cristescu şi de muzicologii ei (au „multe goluri de cunoaştere”), dar cunoscut bine, de către românii de fiecare zi, din mulţimea studiilor şi lucrărilor semnate şi publicate de Constantin Morariu, Ion Grămadă, George Tofan, Leca Morariu, Mărioara Raţiu-Porumbescu, Victor Morariu şi Ştefan Pavelescu, Paul Leu şi, mai ales, semnate sau doar îngrijite de Doamna (merită pe deplin un „D” mare) Nina Cionca, vrednica urmaşă a Porumbeştilor şi a memoriei lor.

         În cărţoiul parţial scris şi în totalitate îngrijit de constanţa cristescu, studiile şi cărţile vechi, scrise cu talent, sunt năruite în pagini şi vlăguite de limbajul de lemn al „exegezelor… exegeţilor”, care, prin cunoaşterea limbii române, cam la nivelul clasei a patra, chiar că mă impresionează.

         În „Documenta Ciprian Porumbescu” – tulai, Doamne, ce erudiţie! –, mai trânteşte cristescu şi fotocopiile partiturilor lui Ciprian, înşfăcate de la Muzeul Bucovinei cu tot cu munca unei doamne modeste, care trudeşte la descifrări, de vreun deceniu.

         Iar dacă Leca Morariu, gândind că, în general, artistul ar trebui înfăţişat lumii în hainele de mers la biserică, nu în cele de mers la horă sau la muncă, a făcut munca pe care Ciprian Porumbescu nu a mai avut când să o facă, bietul Ciprian nu scapă de constanţa, care îl muşcă de „contrafaceri muzicale”, mereu „însoţită de exegezele muzicologice”, care să deschidă „porţile înţelegerii (straşnic! – n.n.) unor norme profesionale riguroase de evaluare a calităţii artistice de către cititorul larg” (dar cu cel îngust ce se întâmplă).

         Bine că, până în clipa de faţă, cristescu nu dă semne că ar fi aflat ceva despre „contrafacerile” lui Karol Mikuli după textele lui Chopin, că ar fi vai şi amar şi de biata uriaşă cultură poloneză!

 

Pamflet de Ion Drăguşanul
Caricatură de Pamfil Horodnic