Căutând străbunii lui Răzvan Mitoceanu…
dau peste cel al… poetului Ioan Manole
*
Datorită prietenilor, care îşi doreau să afle cum se numeau locuitorii din satele lor de obârşie, în anii 1770-1774, am răsfoit, iarăşi, volumele ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I şi II, Chişinău 1975, copiind, cu transformarea buchiilor în litere, listele din Cotiujenii Hotinului – obârşia starostelui de zicălaşi Petru Oloieru – şi Mileanca Botoşanilor, obârşia paternă a muzicianului Răzvan Mitoceanu. Numai că, până în 1774, nici un Mitoceanu nu se mutase încă la Mileanca (Nistrean, mai mulţi), aşa că va trebui să-l cătăm prin Basarabia. Şi-l vom găsi. În schimb, am dat de străbunul poetului Ioan Manole, pe nume… Ioan Manole, ruptaş, adică rupt de la biruri, numite rufeturi, pentru că făcea parte din nobilimea moldovenească. E drept, cu randul cel mai mic, numit în Bucovina şleahtic, dar rang boieresc, adică doveditor, cum zice Dimitrie Cantemir, de descendenţă din maramureşenii descălecători. O să mă ocup mai târziu de acest străbun al prietenului meu (documentele moşiilor Goilav, adunate şi publicate de Iorga, pot aduce amănunte surprinzătoare), dar stau şi cuget dacă nu ar fi bine să public, unul câte unul, recensământul populaţiei satelor dintre Carpaţi şi Nistru din anii 1770. Şi cum răspunsul nu poate fi decât unul singur, voi înfiinţa, îndată, rubrica “MOLDOVENII recenzaţi la 1770”, pe care o voi începe cu Cotiujenii lui Petrică Oloieru şi cu Mileanca lui Răzvan Mitoceanu şi Ioan Manole.