*
Cele două festivaluri muzicale, Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park, au notorietate în lumea muzicală internaţională, conferindu-i Sucevei pietrificate preistoric în prim tradiţional de dihor un statut cultural, pe care mă cam îndoiesc eu că îl merită. Şi spun asta pentru că, deşi nu ni se pun piedici, sprijinul este, încă, mai curând ipotetic, iar starea de nesiguranţă, în cadrul unei manifestări cu tradiţie şi prestigiu, cum este Bucovina Rock Castle, mă omoară, când nu mă revoltă.
*
Astăzi, primind oferta unei trupe din India, The Tapi Project, care îşi doreşte să cânte, în 2018, la Bucovina Acoustic Park, în Vatra Dornei (o trupă franceză spectaculoasă le-a luat-o înainte indienilor), după ce a cântat în lungul şi în latul lumii. Am ascultat trupa, dar cum nu eu iau decizii artistice, am redirecţionat materialele video spre Cluj-Napoca, rugându-i pe Andi şi Mihnea să analizeze oferta cu prioritate. Ştiu eu, poate aducem The Tapi Project din India să facă un memorabil concert, care să înmoaie chiar şi inimile de stei sălbatec ale jandarmilor dorneni, împreună cu Zicălaşii din Suceava, de pildă. Pentru că şi indienii, după câte bag eu de seamă, care folosesc o solistă bună, caută calea spre atemporalitate prin muzică. Pot greşi, dar Andi şi Mihnea să-mi treacă erorile cu vederea, pentru că eu nu sunt muzician, ci doar un pârlit de scriitoraş, care are voie să spună orice trăsnaie.
*
*
Interesul unei trupe de pe cealaltă faţă a pământului pentru festivalul din Vatra Dornei, care, în 2017, a avut o primă ediţie, mă încredinţează că ne aflăm pe drumul cel bun şi cu acest festival. Filmările şi promovarea lui pe două-trei site-uri iată că înseamnă un atu, atunci când festivalul este de calitate şi conceput ca atare. Dar cum să-l duc mai departe? Cum să duc Bucovina Rock Castle mai departe, când muzica lumii, de care ar putea avea parte şi România, datorită concepţiei culturale din acest judeţ, deocamdată se află la… Barba lui Flutur? (culmea: şi celălalt împuternicit al Consiliului Judeţean în administraţia Centrului Cultural “Bucovina” poartă un nume potrivit pentru jocuri de cuvinte… Gura-liuc; un om admirabil, un profesor înţelept, după cum l-am cunoscut eu pe domnul Guraliuc; nici Nicu Barbă nu este altfel, adică merită şi domnia sa tot respectul).
*
*
Şi-atunci? Atunci problema este în dictatura de catifea a preşedintelui Gheorghe Flutur, care ocoleşte cu dibăcie orice dezbatere culturală, dar decide după cum îl taie capul. Şi nu-l prea taie, durerile nefiind consecinţele tăieturilor, ci ale cucuielor, pe care Lavinia Şandru le confundă cu Rarăul, Giumalăul, Ouşorul şi Pietrosul, deşi nu sunt decât nişte biete cucuie. Problema este că reprezentanţii Consiliului Judeţean în Consiliul de Administraţie a Centrului Cultural “Bucovina” nu au mandat de a gândi şi a decide, ci doar de a impune ordinele lui Flutur, ordine care, în direcţia celor două festivaluri muzicale, sunt ambigue şi păguboase. Prin urmare, pierdem timp, neavând voie să angajăm discuţii cu trupe valoroase, care au identificat Suceava pe harta muzicală a lumii şi nu ar vrea s-o ocolească, dar nici să aştepte la nesfârşit urnirile noastre organizatorice nu pot. Şi, în aceste condiţii, pierdem sau cheltuim dublu.
*
*
Este timpul ca Bucovina Rock Castle, de pildă, să treacă într-o a doua etapă de definire: cu două scene, una, pe platou, de pe la ora 17, pentru trupe pe cale de afirmare (trei sau patru pe seară), alta în şanţ, cu spectacole care să ţină între orele 19,30-23,30 şi cu câte patru trupe pe seară, din care câte două, deci în total şase, din străinătate, dar alese doar pe criteriu valoric şi, deci, pe notorietate la publicul festivalului deja consacrat şi demn de admiraţia de care are parte în mediul muzical internaţional. Dar câtă vreme noi cerem prin proiect o sumă şi ne trezim, peste câteva luni (prin mai), cu un buget cel mult egal cu cel al ediţiilor anterioare, cum să poţi angaja o concepţie de spectacol durabilă şi stabilă?
*
*
Poate că sunt uşor nedrept cu preşedintele Gheorghe Flutur, care niciodată nu a refuzat dialogul cu mine, iar dacă am avut argumente, nu mi-a pus vreodată piedici. Dar aici nu e vorba despre mine, ci de Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustik Park, adică două entităţi care trebuie să-mi supravieţuiască, pe deplin îndreptăţite să-mi supravieţuiască. Iar fără o gândire pe termen mediu măcar, cu repere bine stabilite şi de neîncălcat, Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park nu vor supravieţui nici măcar ieşirii mele la pensie, chestie care se va petrece în 25 ianuarie 2020.
*
*
Cele două festivaluri nu sunt ale mele, ci aparţin publicului icredibil, care le-a transformat în repere est-europene pe harta culturală a lumii. Dar chiar dacă ar fi doar nişte bucurii anuale pentru câteva mii de tineri şi intelectuali, Bucovina Rock Castle şi Bucovina Acoustic Park tot şi-ar merita propriile lor vieţi şi destine.
*
