Cântecul naţional în Bucovina: Vama

„Cutreier Vama în lung, printre multele cârciumi murdare. Mi-e silă să iau un păhar de apă şi merg să-l cer la preotul român de la biserica de lemn (aflată, astăzi, în Muzeul Satului din Suceava – n.n.), în casa căruia mirosul de cozonaci proaspeţi se înalţă prevestitor al Paştilor. Pe lângă „stâlpul lui Vodă”, ridicându-se ca un mormânt turcesc într-un cimitir părăsit şi pângărit, apuc pe vechea „cale împărătească”, ce duce, strecurându-se printre munţi, spre intrarea bistriţeană a Ardealului”[1].

Nicolae Iorga nu-l întâlnise, în Vama, pe înzestratul lăutar sătesc Nicolai Turcu, ca să reverbereze de românismul curat al memoriei („Hora lui Moş Cimpoi” numai l-a Vama s-a păstrat – şi o puteţi asculta în fonotecările din dreapta paginii, făcând click pe penultima fotografie -, împreună cu alte cântece naţionale înveşnicite de Nicolai Turcu prin Alexandru Voievidca), violonistul vămean fiind, în acele vremuri ale unui desuet parvenitism, alături de ţăranii Anton Guşă, Costan Şestac şi Iftimia Iosep, un important reper al dăinuirii noastre.