Cântecul istovirii lumilor: lui Sandrinio Neagu

*

Simboluri sacre zac rostogolite,

ascunse-n iarba vremilor primare,

nici cerul cast, cu stele amorţite,

din iarba care vindecă şi doare

risipa sfântă nu o mai adună,

iar pustiirea lunecă în noi

năpastele trăite împreună,

istovitoare-s lumile în doi;

orgoliile vieţii ne-mpresoară,

*

Nu mai avem vreo rună în destin,

eternul efemer se desfăşoară

asemenea unor ploi şi mă închin

grav vindecat de tot ce-i vanitate

urmând doar ploii să-i durez durate.