Cântecul întregului: lui Dănuţ Gelucu Lungu

*

Doi au să-nsemne-ntotdeauna unul,

adâncul lor e unic şi rapace,

nopţi a desprins cu zborul lui lăstunul

ursind deasupra lor imensă pace,

ţinut solemn cu somnolenţă calmă

*

Gravat pe cer de liniştea în doi,

e spaţiul lor, pe care-l ţin în palmă

lângă o noapte care moare-n noi,

urmează să visăm, să ne cuprindă

cupola înstelată în destin

uitând că axa lumii e o grindă

*

Lângă icoana casei cu senin,

uitând de paşi, de lunga lor păşire

numai spre crucea clipei de apoi

grupată-n crucea nordului drept ştire:

unul înseamnă-ntotdeauna doi.