Cântecul întâmpinării bardului: lui Bogdan Mezofi

*

Bard tânguit de cântecele sale

omătul iernii mi-a bătut la uşă,

ghicesc în el doar mituri ancestrale

durând în piatra vremilor cătuşă

aceloraşi cântări neprihănite

nuntind în ceruri umbre şi lumini,

*

Mut le ascult şi-aud închipuite

ecouri şiroindu-mi iar pe mâini:

zăcând pe lespezi în luciri aprinse

oraşului drept odă şi destin,

fără să vreau pe crucea stelei ninse

iar mă arăt şi tac, şi mă închin.