Cântecul drumului fără sfârşit: Irinei Vasilciuc
*
Iar voi păşi în soarele aprins,
rămâne umbra drum fără sfârşit
ivit ca un pribeag în necuprins
nepăsător şi-atât de ostenit
adăpostind doar ierbile pe deal,
*
Vânând doar păsări care îi frământă
aceleaşi vise frânte de final,
speranţele în el nu mai împlântă
iluzii de pribeag pierdut pe drum
la nu ştiu ce răscruci desferecate
căci îl cuprinde jariştea de fum
impusă vamă de eternitate;
unde te duci?, întreb fără răspuns,
călcând pe umbră, umbra l-a străpuns.