Cântecul clipei: lui Mihai Gîză

*

Mi-ai amintit de iarba de acasă,

iar eu mă-nchin nestăvilitei ierbi

hotărnicind-o vinovat din coasă

atunci când vremea-i goana unor cerbi

incendiaţi de sângele în clocot,

*

Gălăgios ca viaţa-n lunecare,

întunecaţi ca dangătul de clopot

zidit de veşnicie-n depărtare

anume pentru sacra numărare.