Cântec în satul naşterii: Brînduşei Maria Gîză

*

Basm irosit de-ncrâncenată trudă

rămâne satul naşterii pe drum,

în cale nu e verb să-l mai audă,

nici înserări de linişte şi fum

datoare nostalgiilor pribege

uitate de drumeţi pe la răscruci

şi nu-s nici urme care să te lege

adânc de sat, în clipa când te duci

*

Mărturisindu-ţi stelelor amare

amarul prin lăuntru risipit,

rupându-te din rădăcina care

iar despre sat ceva ţi-a amintit;

apoi vin zorii zărilor răsfrânte

*

Ghicind în tine noua rădăcină

în care-nstrăinările să-şi cânte

zădărnicia creşterii-n lumină

acum şi-n veci şi-n satul ce te-nchină.