Cântec cu cai: lui Lucian Francisc Csibi
*
L-am aşteptat la porţi, purtam cămaşa
ursirilor cu calmă disperare,
când el, sosind, îşi flutură vrăjmaşa
iluzie prin păsări călătoare,
apoi se depărtă, zdrobind prin mine
numai ninsori din coama lui desprinse,
*
Firavii fulgi îmi lunecau prin vine
răpuşi de-nstrăinări, şi ele ninse
adeseori la margine de vreme,
numai să-mi pară-n straşnicu-i galop
că şi-ar găsi odihna în poeme,
iar eu să-mi aflu-n trecere un scop,
să mă dărâm ca un nisip fierbinte
cântându-i goana cea fără de rost
*
Când el dispare şi dispar cuvinte
sub urme dure, sub galop anost;
ispita mea-i dintotdeauna timpul,
bravam în faţa lui şi parcă-am fost
iluzia ce-o şterge anotimpul.