Cântec cu cai: lui Lucian Francisc Csibi

*

L-am aşteptat la porţi, purtam cămaşa

ursirilor cu calmă disperare,

când el, sosind, îşi flutură vrăjmaşa

iluzie prin păsări călătoare,

apoi se depărtă, zdrobind prin mine

numai ninsori din coama lui desprinse,

*

Firavii fulgi îmi lunecau prin vine

răpuşi de-nstrăinări, şi ele ninse

adeseori la margine de vreme,

numai să-mi pară-n straşnicu-i galop

că şi-ar găsi odihna în poeme,

iar eu să-mi aflu-n trecere un scop,

să mă dărâm ca un nisip fierbinte

cântându-i goana cea fără de rost

*

Când el dispare şi dispar cuvinte

sub urme dure, sub galop anost;

ispita mea-i dintotdeauna timpul,

bravam în faţa lui şi parcă-am fost

iluzia ce-o şterge anotimpul.