Când boierii îşi furau mireasa

1769:  Judecată a lui Gheorghe Goian, mazil, cu „Parascheva Gălculiasă de la Hrişcani, iar de la acest Ţinut; jeluind Gheorghe Goian că, având Parascheva o fată mare, una născută a ei, au făcut tocmeală şi au logodit, ca să o ia lui-şi muiere, şi, după aşezare, au rânduit şi zi însemnată, când să se facă nunta. Şi, după voroava şi aşezare lor, apropiindu-se ziua însemnată, a făcut Gheorghe Goian toată gătire, şi s-au adunat nun­taşii.

Şi, începând nunta, după obicei, s-au gătit şi au purces să meargă la Hrişcani, la Parascheva, ca să ia mireasa. Şi, mergând ei la drum, i-a întâlnit un mazil, anume Ioniţă Bantăş, şi a spus că în zadar se osteneşte, că pe logodnica lui a luat-o Ursachi Soroceanul. Şi el, auzind aceasta, pe toţi nun­taşii, câţi erau, i-a lăsat să se întoarcă, înapoi la casa lui, şi el singur s-a dus ca să vază de este adevărul după cum a auzit. Şi, mergând, al aflat adevărul; cum că Ursachi Soroceanul i-a luat logodnica.

Şi nuntaşii, întorcându-se la casa lui Gheorghe Goian, au aşteptat până au luat răspuns de la Gheorghe Goian, cum că adevărul este ceea ce au auzit, şi aşa s-au împrăştiat şi nuntaşii; iară cele gătite toate s-au trecut cu chemaţii aceia.

Şi am întrebat pe Gheorghe Goian: i-a dat Parascheva în ştire cum că ea vrea să-şi dea fata după altul? Şi Goian zice că nu l-a înştiinţat.

Şi, întrebând noi (Grigore Callimachi Vodă – n. n.) pe Parascheva, ce are să răspundă la jaloba lui Goian, şi ea a zis că n-are a răspunde nimic, că toate câte jeluieşte Gheorghe Goian sunt adevărate, şi nici înştiinţare nu i-a făcut, şi mărturiseşti că, fiind îndemnată de unii mazili, greşeală a făcut la aceasta.

După toate aceste, a arătat Gheor­ghe Goian izvod de cheltuiala ce-a făcut cu nuntaşii. La care luând noi samă şi socotind toate cu amăruntul, ce-am găsit cu cale şi cu dreptate, s-a făcut toată cheltuiala şasezeci şi şapte lei, o sută şase bani, afară de unsprezece lei ce-a dat la schimburile logodnei. Şi la toată cheltuiala ce-a făcut Gheorghe Goian s-a dat platnică Parascheva Gălculiasă, să plătească după cum arată mai sus, iar acei unsprezece lei, ce au dat Goian la schimburi, am rânduit să-i dea îndoit, adică douăzeci şi doi lei, după cum scrie Armenopul, în sfânta pravilă, cap 187, de zice: „doi oameni s-au logodit dând arvună, iară care dintr-amândoi îi va părea rău şi se va lepăda, acela să dea îndoit arvona ce a luat”. Deci şi noi, urmând la aceasta, aşa am rânduit”[1].

Rumänische Hochzeitsfahrt. Nach einer Skizze auf Holz gezeichnet von W. Heine. Zicălașii de odinioară ai Basarabiei, conducând alaiul tradițional de nuntă.

[1] Iorga, N., Studii şi documente cu privire la Istoria Românilor, VI, Bucureşti 1904, pp. 134, 135