Calea lui Dracula, în impas

Monumentul pentru megieşia Cetăţii Sucevei: Tronul

*

La nivel de concepţie, cel mai lung muzeu de sculptură în aer liber din lume, “Calea lui Dracula“, este definitivat, primele schiţe de concepţie artistică, lucrate de sculptorul Cezar Popescu, şi studiile de ambiental, redate tridimensional (poate pricepe şi cetăţeanul lungu al sarmalelor de Sânziene că un monument nu se amplasează sau aruncă de-a droanga, ambientalistul verificând cum va arăta un monument, după amplasare într-un anumit loc, în raport cu vecinătăţile sale).

*

Pentru constelaţia “Cei doi fârtaţi”, sculptul Cezar Popescu, ţinând cont de locaţie şi de semnificaţia acesteia, a ales simbolul tronului voievodal (nu cel Ceresc, numit şi Corona Borealis, care are alte semnificaţii), punând în valoare şi “stâlpii” (străbunii, cei care au constituit primul cult universal), şi “arborii înfrăţiţi” (“cei doi fârtaţi”, în cosmogonia populară românească).

*

Alt unghi de expunere al posibilului monument de la Cetate

*

Sculptorul mi-a pus la dispoziţie 20 de planşe, dar nu am să vi le arăt pe toate, pentru că şi schiţele acestea vor fi uşor modificate, funcţie şi de acurateţea mesajului (“cei doi fârtaţi”, Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, trebuie sugeraţi şi mai explicit), şi de ceea ce va ascunde lemnul în carnaţia lui înşelătoare (în fiecare trunchi de copac, stă ascuns un monument al vieţii, pe care numai cei ce văd îl pot desfereca, oferindu-i o nouă viaţă, dar una veşnică).

*

Lemnul trebuincios este pe cale de a ne fi pus la dispoziţie, locaţia atelierului de sculptură, în văzul curioşilor, este pregătită, în incinta Muzeului Satului Bucovinean, ceilalţi sculptori bucovineni (şi numai bucovineni), care vor participa la proiect, aşteaptă nerăbdători, cu “armele” ascuţite. Şi, totuşi, proiectul este în impas. De ce?

*

O a treia expunere a monumentului

*

Pentru că, în epoca neo-proletcultismului Beldiman-Sârghe, nu se găseşte nici o posibilitate legală (haida-de!) de a-mi fi recompesată şi mie munca, şi cea fizică, şi cea intelectuală. Iar eu, vorba unui poem de Ion Beldeanu, nu vă datorez nimic, doar veşnica umilire, de care am parte, de o viaţă, şi printr-o leafă de mizerie, şi prin punerea la cheremul îndopaţilor politic cu funcţii şi lefuri grase, pentru a distruge, cu indolenţa lor, şi memorie, şi cultură, deci ambele condiţii care îndreptăţesc un popor să merite pământul pe care stă, cum spunea Elena Greculesi.

*

Găsiţi soluţia şi, în două luni aveţi gata de amplasare primele nouă monumente ale “Căii lui Dracula”, dragi cârmaci ai oamenilor muncii din acest judeţ! Dacă nu vreţi să o găsiţi, să auzim numai de bine!