căci vin poeţii: i-auziţi, iar cântă
*
vin iar poeţii, strune de chitară
vor desluşi în îngerii din cer
o altă nostalgie, o amară
şi curmezişă poartă spre mister
şi vom tânji spre înălţimi cu sete
şi vom ofta şoptit, neauzit:
deschide-mi, iarăşi, sufletul, poete,
fiindcă mi-i dor de viaţă, de trăit!,
*
iar strunele vibrând ca-ntr-o părere
vor şiroi pe suflete vecii
ca să ne fie leac şi mângâiere
în alte rătăciri înspre pustii,
căci după poezie e calvarul
păşirilor prin alte dimineţi
întotdeauna numai spre hotarul
de dincolo de cântec şi poeţi,
*
dar astăzi nu contează şi nu-mi pasă
că soarele hangerul şi-l împlântă
în vremea vremuirii de acasă,
căci vin poeţii: i-auziţi, iar cântă
*