ca o întoarcere acasă
*
cândva o sabie de foc
a despicat în două sfera
şi ne cuprinse atmosfera
învăluind cu nenoroc
frânturi de desluşiri primare
pe care le fixa cuvântul
în vremuirile amare
pe care le-nghiţea pământul,
*
deşi tânjeau după-ntregire
în sfera care ne refuză
identitatea ei confuză,
dar doldora de nemurire,
deşi le-au copleşit cuvinte,
le-au torturat şi le-au supus
ca să uităm că înainte
am fost întregul presupus
*
sălaş al altor vieţi, mai sfinte,
deşi doar rana ne apasă
ca o întoarcere acasă
a celor ce-şi aduc aminte