Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (VIII)

Ruşi şi români, la Marginea, în 1917

„Constantin a lui Ştefan Ţigănaş, născut în 1882, din Ceahor, a fost înrolat în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Batalionul de Vânători 27 şi a plecat cu dânsul la luptă. În noiembrie 1916, s-a îmbolnăvit, în tranşeu la Cârlibaba. Martorul Dimitrie a lui Mihai Holunga se afla în acelaşi tranşeu cu dânsul şi, părăsind tranşeul Ţigănaş, află el de la un stegar sanitar, că dânsul ar fi pe locul de ajutor. De atunci nu e nici o ştire despre dânsul. Conform unei informaţii din partea Crucii Roşii, el a dispărut din 6 iulie 1916. Presupunându-se probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Fevronia Ţiganaş, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Patapie Olexiuc a lui Dumitru din Suchovercov, născut în 1883, a fost înrolat, în 1915, la Regimentul 35 şi a plecat, în august 1915, pe frontul rusesc. Conform afirmării lui George a lui Petru Grigorcea din Suchovercov, care a servit cu numitul la acelaşi corp de armată, au participat ambii, în august 1915, la lupta de la Zlota-Lipa. În ziua următoare, află Grigorcea de la un camarad că Olexiu a picat în această luptă şi nu l-a mai văzut. Acolo ar fi murit, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul presupus, se dispune, la cererea soţiei sale, Mariei Olexiuc, născută Semeniuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Dimitrie Sucholotiuk a lui Nicolai din Coţmani, născut în 1887, a fost înrolat în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 24 şi a plecat la luptă. Ultima scrisoare a trimis-o soţiei sale cu data de 24 martie 1915. De atunci nu-i nici o ştire despre dânsul. Martorii spun că, în aprilie sau martie, dânsul a luat parte la un atac în contra ruşilor şi, după această luptă, n-a mai fost văzut, aşa că trebuie să fi picat pe câmpul de onoare. Presupunându-se decesul probabil, se dispune, la cererea soţiei sale, Maria Sucholotiuk, născută Pauline, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Lazar a lui Iacov Zahariuc din Ceahor, născut în 1882, a fost înrolat, în august 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 41 Infanterie şi luptă, cu regimentul, în contra Rusiei. Conform martorului Vasile Rusnac din Ceahor, care a servit la Regimentul 41, l-a văzut pe acesta, ultima dată, în noiembrie 1914. Venind el, după aceea, la compania lui Zahariuc, i-au spus ceilalţi camarazi şi chiar fratele lui Zahariuc, care a picat în 1916, că Lazar Zahariuc a picat în noiembrie 1914. Fiind deci decesul presupus, se dispune, la cererea soţiei sale, Ana Zahariuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ludwig Lange, fiul lui Iosif şi a Varvarei, născut la 28 ianuarie 1851 în Siret, în timpul din urmă domiciliat aici, a emigrat, în 1886, în România şi de atunci e dispărut. Fiind deci decesul presupus, se dispune, la cererea lui Iosif Klausers şi soţiei, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 79, Cernăuţi în 1 Noemvrie nou 1919, pp. 7-9).

24 decembrie 1917 sau ultimul Ajun al austriecilor la Vicovu de Jos

„Iosif a lui Nicolai Martiniuc, învăţător superior în Suchovercov, a fost înrolat, în 1915, la oaste şi a plecat în campanie. Pe la finea anului 1915, a căzut prizonier la ruşi şi a fost internat în lagărul din Simi-Palatinsk, guvernământul Tomsk. Acolo ar fi murit, în iunie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Helena Martiniuc, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Petru Pascar şi Ioana Pascar, din Boian, au fost deportaţi, cu ocazia invaziei ruseşti, în Rusia şi internaţi în Saratow. Acolo ar fi murit ei, în martie 1919. Fiind probabil decesul, se dispune, la cererea Domnicei Tokar, născută Stynzibota, procedura pentru stabilirea morţii celor dispăruţi”.

„Ludvica Heudel, născută Czerniak, proprietară de casă din Boian, a fost deportată de inamic în Rusia, în 1916. Acolo ar fi murit, la 15 april 1917, la Astrahan, după cum confirmă martorii. Fiind probabil decesul, se dispune, la cererea surorii Ana Ionasz, născută Czerniak, procedura pentru stabilirea morţii dispărutei”.

„Victoria Leocadia Bilecka, proprietară de casă în Boian, a fost deportată, în 1916, de inamic în Rusia, la Baszmakowka, guvernământul Astrahan. Acolo ar fi murit, pe la finea lui faur sau începutul lui martie 1917, după cum confirmă martorii. Fiind probabil decesul, se dispune, la cererea copiilor minori Olga, Francisca, Cecilia, Maria şi Leopold Franz Bilecki, reprezentaţi prin epitropul Antonina Wicloczynska, soţia lui Iosef, procedura pentru stabilirea morţii dispărutei” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 81, Cernăuţi în 15 Noemvrie nou 1919, pp. 14, 15).

Solca, în 1917

„George Iacubovici a lui Vasile, născut la 1888 în Mămăieştii Noi, a fost înrolat, în 1914, în Regimentul 41 Infanterie şi a plecat la luptă. La începutul anului 1915 se afla, în apropiere de Beligrad, în tranşeu. Într-o luptă care a avut loc la 27 ianuarie 1915, ar fi picat, fiindcă camarazii lui, după luptă, nu l-au văzut nici sănătos şi nici rănit. Presupunându-se probabilitatea decesului, se dispune, la cererea soţiei sale, Virginia Iacubovici, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„George Bazar din Broscăuţii Vechi a fost înrolat, în august 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste. El a picat prizonier la ruşi şi a fost internat, în timpul din urmă, în Skubolew, Rusia. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Pustina Bazar, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Mihai a lui Ion Cehanczuc din Prevoroki a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, în Regimentul 41 Infanterie şi a luptat, în timpul din urmă, la Pociai, Polonia rusească, în contra ruşilor. Acolo ar fi murit, la 27 octombrie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Alexandra Cehanczuk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ion Stefura a lui Pantela, născut în anul 1889 în Chiseliţeni, a fost înrolat, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, la oaste şi luptă, în timpul din urmă, în contra ruşilor, la Boian. Acolo ar fi picat, la 13 iunie 1915, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea lui Pantela Ştefura a lui Vasile, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Vasile Makowejczuk a lui Ion din Mămăieştii Noi, născut în 1884, a fost înrolat, în anul 1914, în Regimentul 22 Infanterie şi a plecat în campanie. El a picat prizonier la ruşi şi a fost internat, în timpul din urmă, în Sicz, guvernământul Archanhelsk. Acolo ar fi murit, la 22 iulie stil vechi 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Varvara Makowejczuk, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 84, Cernăuţi în 27 Noemvrie nou 1919, pp. 13, 14).

Dorna Candreni, în 17 iunie 1917

„Ioan Artim Ştefaniu din Vilauce, chemat la mobilizarea generală, a luptat contra ruşilor, la Iwangorod, în toamna anului 1914, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Aniţa Artim, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Eduard Ostrowski din Cernăuţi,la începutul lui iunie 1916, a participat la un atac contra ruşilor, la Olika. Acolo ar fi murit, la începutul lui iunie 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Iosefina Ostrowski, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Iftemi Ropcean din Fundu Moldovei a participat la război, din 1914, şi ar fi murit în spitalul din Körösmezö, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Ioana Ropcean din Fundu Moldovei, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Georgi Zwonecki a lui Nicolai se afla, în vara anului 1916, pe frontul italian. La un atac al italienilor contra muntelui Sabatino, a fost lovit de un glonț. Acolo dânsul a murit, în vara anului 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea Varvarei Zwonecki, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Dimitrie Răducan, fiul lui Vasile, născut la 14 octombrie 1868, în Oprişeni, a fost ataşat, ca mulţi alţi consăteni, unei secţii de lucrători militari şi, în calitatea aceasta, lucra, în 1916, în apropierea Dornei. De atunci lipseşte orice urmă despre dânsul. Presupunându-se probabilitatea decesului, se dispune, la cererea lui George Răducan şi soţia, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ilie Jireada, fiul lui Filip şi a Alexandrei, născut în 20 iulie 1880, în Stăneşti, în timpul din urmă domiciliat aici, fost înrolat, în 1914, în Regimentul 41 Infanterie şi a plecat îndată pe frontul rusesc. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Toate cercetările făcute în direcţia aceasta au rămas zadarnice. Presupunându-se probabilitatea decesului, se dispune, la cererea lui Filip Jireada, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Ion Hrab a lui Fedor, născut la 25 mai 1873, în Podzacharycz, în timpul din urmă domiciliat aici, fost înrolat, în 1914, la oaste şi a căzut prizonier la ruşi. Acolo să fi murit, în lagărul S. Kobelew (Turkestan), în martie 1919. Presupunându-se probabilitatea decesului, se dispune, la cererea lui Dimitrie Hozda şi soţia, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut”.

„Froim Sommer, fiul lui Schaje şi a Frimei, născut la 28 iunie 1880, în Cernăuţi, în timpul din urmă oficial la percepţia din Cernăuţi, fost înrolat, în 1914, în Regimentul 41 Infanterie şi a plecat cu regimentul în Galiţia. Din septembrie 1914, lipseşte orice ştire despre dânsul. Toate cercetările făcute în direcţia aceasta au fost zadarnice. Presupunându-se probabilitatea decesului, se dispune, la cererea soţiei sale, Rachel Sommer, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 88, Cernăuţi în 18 Decemvrie nou 1919, pp. 7-11).

Czernowitz: Besuch Kaiser Karls I. in Czernowitz; 6 aug. 1917

„Nicolai Şerban a lui Ilie, născut la 10 noiembrie 1877, în Carapciu pe Ceremuş, şi domiciliat, în timpul din urmă, aici, fost înrolat, cu ocazia mobilizării generale, la oaste, a picat prizonier la ruşi şi a fost internat în lagărul din Pirczajow (Minsk). Acolo ar fi murit, la Paşti 1916, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabil decesul, se dispune, la cererea soţiei sale, Ana Şerban, procedura pentru stabilirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 85, Cernăuţi în 1 Decemvrie nou 1919, p. 2).