Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (IV)

Continuu publicarea listei eroilor ale căror nume nu pot fi regătite săpate în piatra monumentelor sau grafiate în paginile monografiilor locale, datorită faptului că au dispărut pe fronturile Austriei, iar moartea li s-a constat târziu, prin decizii ale instanţelor, la cererea moştenitorilor, care, fără declararea morţii lor, nu puteau intra în stăpânirea legală a proprietăţii. Este o ironie a istoriei să mori pentru ţărişoara ta, iar ea să te ignore, să nu-ţi recunoască niciodată sacrificiul şi să nu ţi-l onoreze, decât prin sintagma eroului necunoscut.

1917, decembrie 17: Kaiser Karl an der Ostfront. Foto: Heinrich Schuhmann

„Ilie a lui George Struţ, născut în 1878, în Mihalcea, a intrat în anul 1914 în Regimentul 22 şi cu dânsul s-a dus la câmp. De atunci n-a sosit nici o ştire de la dânsul. În vinerea Patimilor 1915 să fi picat într-o luptă, la Lupinka, în Carpaţi, după cum confirmă camarazii lui. Deoarece e de presupus probabilitatea legală a morţii, se îndrumează, la cererea Domnicei a lui Ilie Struţ, procedura pentru declararea morţii”.

„Ioan Rizun a lui Vasile, născut în 1884, în Zămoşti, a fost, în 1914, înrolat la oaste (Regimentul 22 Infanterie) şi a plecat îndată pe câmpul de luptă. Prin noiembrie 1914, se afla înaintea Ivangorodului, unde să fi murit în aceeaşi lună, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Elenei Rizun, născută Neissan, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

„Dimitrie Hlibka, născut în anul 1887, în Mămăieştii Noi, în 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 41 de Infanterie) şi a luat parte la luptele în contra Rusiei. De la finea lui august 1914, nu e nici o ştire despre dânsul şi de atunci e dispărut. Deoarece e de presupus că e dată probabilitatea legală a morţii, la cererea Mariei lui Dimitrie Hlibka, se îndrumează procedura pentru declararea morţii”.

„George Missikiewicz a lui Anton, născut în 1887, în Mega, în august 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 22 de Infanterie) şi cu regimentul acesta a plecat în câmp. În februarie 1915, să fi fost nimerit, prin o puşcătură, mortal şi să fi murit. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Maria Missikiewicz, născută Tokar, procedura pentru adeverirea morţii”.

„Ioan Klepacz a lui Vasile a lui Nicolai, născut în 1889, în Lujeni, a fost înrolat în 1915 la oaste (Regimentul 24 de Infanterie) şi a mers, în vara anului acestuia, la frontul italian; la 10 noiembrie 1915, s-a îmbolnăvit în tranşeu şi a fost dus în casa de marozi din Madrica. Aici să fi murit la 11 noiembrie 1915, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Vasile Klepacz a lui Nicolai, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

„George Ucraineţ a lui Ştefan, din Jucica Nouă, născut în anul 1879, a fost, în anul 1915, deopotrivă cu alţi locuitori din Jucica, deportat la Rusia şi internat la Charcov. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Alexandrei Ucraineţ a lui George, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 57, Cernăuţi în 20 August nou 1919, pp. 3, 4).

„Lazar Klain a lui Ilie, născut în Mămăieştii Vechi, a fost înrolat, în anul 1914, în Regimentul de Infanterie nr. 41 şi a plecat îndată pe câmpul de luptă. La scoborârea din vagoane, în Zaleszczyki, a sărit el jos din vagon aşa de rău că şi-a atras o boşorogeală gravă. Chiar în aceeaşi lună, adică pe la mijlocul lui august 1914, să fi murit el, în urma acestei nenorociri şi, de atunci, lipseşte orice ştire despre dânsul. Fiind deci probabilă prezumţia legală a morţii, se îndrumează, la cererea Raiftei Klain, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Josef Kullman a lui Josef, născut în anul 1890, în Cernăuţi, a fost înrolat, în august 1914, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul de Infanterie Teritorială nr. 36 şi a plecat, apoi, cu regimentul acesta pe câmpul de luptă. Soţia sa a primit ultima ştire de la dânsul cu data din 9 septembrie 1914. De atunci, încoace, lipseşte orice veste despre dânsul şi soţia sa a primit un răspuns, de la „Crucea Roşă”, că bărbatul ei e dispărut din septembrie 1914. Fiind deci probabilă prezumţia legală a morţii, se îndrumează, la cererea Gertrudei Kullman, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Ştefan Spetko Ostafiu, născut în anul 1893, în Rostochi, a fost înrolat, în anul 1914, în Regimentul de Infanterie nr. 24 şi a plecat, apoi, cu regimentul acesta, pe câmpul de luptă. În prinsoarea ruşilor ajunse, în anul 1917, până la Kiew, unde a lucrat la o fabrică de fier. Acolo a avut un accident nenorocos, în luna lui octombrie 1917 şi să fi murit, în urma leziunilor îndurate, în aceeaşi lună, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Calinei Spetko Stefaniw, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 58, Cernăuţi în 23 August nou 1919, pp. 3, 4).

„Alexandru a lui Alexandru Jutiş, născut la 1875, în Ostriţa, a fost înrolat, în 1914, la oaste (Regimentul 24) şi a plecat la război. În luna mai 1917, se afla pe frontul italian şi să fi picat la 20 mai 1917. De atunci nu s-a mai primit nici o ştire de la dânsul. Fiind deci cazul de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, după cererea Veronicei Jutiş, născută Pridie, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”.

„Mihail Tocar a lui Teodor, născut în Camena, la 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat (Regimentul 41) şi, la 23 august, în lupta de la Rarancea, fu grav rănit. La 24 august 1914, să fi murit într-un spital din Cernăuţi, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Catrinei Tocar, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”.

„Vasile a lui George Ostaficiuc, din Volcineţ, la anul 1914, cu ocazia mobilizării generale, a fost înrolat şi a plecat la război. În timpul din urmă, în anul 1915, a servit el la col. T. S. I. V. grad. 6/II comp. 17. În octombrie 1915, să fi picat la trecerea unui râu. Fiind deci caz de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Mariei Ostaficiuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 59, Cernăuţi în 27 August nou 1919, p. 7).

„Ioan Cudzik a lui Vasile, născut la 1885, în Cernăuţi, în 1914 a fost înrolat la oaste (Regimentul 22) şi a plecat la război. De la începutul lui ianuarie 1918, n-a dat nici o ştire despre dânsul. Asupra unei întrebări la Comandamentul Regimentului, acesta a comunicat că numitul a picat, la 10 ianuarie 1918, pe frontul italian. Fiind deci caz de prezumţie legală a morţii, se îndrumează, la cererea Paraschiţei Cudzik, procedura pentru declararea morţii celui dispărut” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 60, Cernăuţi în 30 August nou 1919, pp. 5 şi 6).