Bucovineni dispăruţi pe fronturile Austriei (III)
Ősterreichische Nationalbibliothek: Schützenstand beim Honved Inf. Rgt. Nr. 30, in Rarancze 1916
„Vasile Torac al lui Gavril, născut în anul 1888, în Torachi, a intrat în armată, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat, apoi, peste scurt timp, pe câmpul de luptă. Începând cu 9 Noiembrie 1914, data ultimei scrisori, lipseşte orice ştire despre dânsul… Se presupune că a murit şi se îndrumează, la cererea soţiei sale Iftimia Tocac a lui Vasile, procedura pentru declararea morţii soţului dispărut”.
„Iosef Migdalewicz, născut în anul 1881, în Văşcăuţi, a fost înrolat, la 1 August 1914, în Regimentul 24 de Infanterie şi a plecat cu acesta la câmp. În luna Septembrie 1914, se afla pe front, lângă Halici, de unde au şi venit, la 18 Septembrie 1914, cele de pe urmă ştiri despre dânsul, iar camarazi de ai absentului au istorisit că s-a fost năruit un tranşeu peste el. Se presupune că a murit şi se îndrumează, la cererea Rosaliei Migdalewicz, procedura pentru declararea morţii soţului dispărut”.
„Vasile Bidalach a lui Samuilă din Carapciu pe Ceremuş a fost înrolat, în anul 1914, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat imediat la câmp. De atunci lipseşte orice ştire despre dânsul. Se presupune că a murit şi se îndrumează, la cererea Paraschivei Bidalach a lui Vasile, procedura pentru declararea morţii soţului dispărut”.
„Mihai Nicoric a lui Iuon, născut la Repujineţ, în anul 1883, a intrat, în anul 1914, în armată, la Regimentul 24 de Infanterie şi a plecat cu acest regiment în câmp. În luna Octombrie 1914, s-a luptat la Nadvorna cu Ruşii, în care luptă a căzut, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale Maria a lui Mihai Nicoric, procedura pentru adeverirea morţii”.
„Pavel Alexeiew, născut în anul 1869, în Fântâna Albă, a intrat în armată, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat apoi în război. Pe la finea lui Octombrie 1918, se afla la Belz (Galiţia), unde s-a îmbolnăvit şi să fi murit, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Petre Alexeiew, procedura pentru adeverirea morţii”.
„Toader a lui Grigori Hamaliuc, născut în anul 1875, în Molodia, a fost înrolat, la 1 August 1914, în Regimentul 22 Ţintaşi (Schützen) şi a plecat în câmp. În anul 1915, a fost prins de Ruşi, lângă Rădăuţi, şi lipseşte, de atunci, orice ştire despre dânsul. Martori spun că s-a îmbolnăvit în Cestupoli, în guvernământul Kasan, şi că a fost dus la spital. Dată fiind presupunerea morţii celui absent, la cererea Mariei a lui Vasile Straticiuc şi a lui Nicolai a lui Grigori Hamaliuc, se îndrumează procedura pentru declararea morţii”.
„Grigori a lui George Zahariuc, născut în anul 1872, în Mihuceni, a fost înrolat, la 1 August 1914, în Regimentul 22 de Ţintaşi (Schützen) şi a plecat cu acest regiment în câmp. La începutul anului 1915, dimpreună cu mai mulţi săteni din Mihuceni, s-a luptat lângă Camenca şi fu prins de Ruşi. De atunci, încoace, lipseşte orice ştire despre dânsul şi nici „Crucea Roşă” nu a putut da oareşicare răspuns pozitiv. Presupunându-se că a murit, se îndrumează, la cererea Ilenei a lui Grigori Zahariuc, procedura pentru declararea morţii”.
„Stefan Serhij din Bahna, născut în anul 1887, a fost înrolat, în anul 1914, în Batalionul 30 de Vânători şi a plecat, cu acest batalion, în câmp. În luna Septembrie a aceluiaşi an, se afla el lângă Pşemisl, de unde a sosit ultima ştire. De atunci nu se mai ştie nemică de dânsul. Pe la începutul lui Octombrie 1914, să-l fi întâlnit consăteni din susnumitul batalion, care să fi luptat 13 zile fără întrerupere. Se presupune că a murit şi se îndrumează, la cererea Frozinei Serhij, procedura pentru declararea morţii” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 53, Cernăuţi în 9 August nou 1919, pp. 3-5).
„Ioan Pagan a lui Miron, născut în anul 1877, în Volcineţ, s-a refugiat în incidentul invaziei ruseşti şi a ajuns în tabăra pentru refugiaţi din Ober-Hollabrun. Acolo să fi murit în luna lui Martie 1917, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Mariei Pagan a lui Ioan pentru adeverirea morţii celui dispărut”.
„Iosif Rach a lui Wenzel, născut în anul 1899, în Cernăuţi, a fost dus de Ruşi, în Octombrie 1917, cu prilejul retragerii lor, dimpreună cu mai mulţi locuitori din Roşa, în Rusia. În localitatea Gogolina s-a îmbolnăvit şi să fi murit în Octombrie 1917, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Wenzel Rach, procedura pentru adeverirea morţii”.
„Petru Penteleiciuc a lui Ştefan, născut în anul 1888, în Revna, a fost înrolat, cu prilejul mobilizării generale, în Regimentul de Infanterie nr. 95 şi a plecat, apoi, cu acest regiment pe câmpul de luptă. La începutul anului 1915 se afla el în munţii Carpaţi, dimpreună cu mai mulţi locuitori din Revna. După Paştile ortodox românesc din anul 1915, să fi căzut acolo, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea lui Ştefan Penteleiciuc, procedura pentru adeverirea morţii”.
„Ion Lazurca a lui Vasile, născut în anul 1868, în Camenca, a fost înrolat în armată, cu prilejul mobilizării generale, şi a plecat, cu o companie de lucrători, la România, unde s-a îmbolnăvit, în localitatea Gura Haitei, în luna Octombrie 1916. În localitatea aceasta să fi murit, în luna Octombrie 1916, după cum confirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Domnichei Zeleniwski a lui Dumitru, procedura pentru adeverirea morţii” (Monitorul Bucovinei, Fascicula 54, Cernăuţi în 13 August nou 1919, pp. 4 şi 5).