atunci când va muri actorul

în universul împietrit

de nepăsarea lui obscenă

aşa precum i-a fost ursit

actorul va muri pe scenă

şi-atunci au să-nţeleagă psalţii

ce-i ţin isoanele senine

că el nu i-a jucat pe alţii,

ci s-a trăit adânc pe sine

arzând în semenii lui sferici

ce l-au tot strâns ca o cătuşă

ca lumânarea din biserici

care nu lasă vreo cenuşă

şi numai tropotul din gleznă

al cailor ce trag zăvorul

va rătăci ecou prin beznă

atunci când va muri actorul