1985: Constantin Ştefuriuc: La Putna

Constantin Ştefuriuc, în copilărie

La Putna, Luna-i clopot de pământ

Şi Voievodu-i dus în ceruri, la arat

Când tinerii plăieşi mai sunt

Mestecenii cu trupul lor curat.

La Putna, arde-o apă de candoare

Şi norii sunt mari fluturi de argint

Sunt trist de frumuseţe şi mă doare

Osul de Domn ce creşte sub pământ[1].

[1] Ştefuriuc, Constantin, Singurătatea de după dragoste, Editura „Junimea” 1985,

apud Cineva mi-a împuşcat sufletul, Suceava 2004, p. 175