1943: Iulian Vesper: Bucovina
Înfloreşti din sângele nostru, înălţată pe scut,
Ţară a maicii mele, pământ milostiv,
Fii luminată acolo, la marginea munţilor
Unde te-a mângâiat tinereţea mea, unde te-am cunoscut,
Povestind codrilor, fraţilor mei,
Legende fără început.
Încă nu vă înălţaţi la Cer, coline paşnice,
Mai arde flacăra vieţii pe înălţimi.
Ce-am învăţat din înaltele biserici
Trăieşte-n noi şi ce-am deprins din şcoli.
Grădini crescut-au şi privim spre tine
Din largile ogoare ce-ai brăzdat în suflet,
Căci taina ţi-i pe buzele noastre
Văzduhul tău de pretutindeni ne soarbe.
Îţi simţim braţele de brazi şi pământ
Cum ne caută prin întunecimi, oarbe.
Aici suntem, maică a lutului din noi, Bucovină umbroasă,
Rugându-ne printre mănăstiri şi fantome
Morminte vechi, pristoluri răsar din ruini, glasuri ne strigă:
Aici suntem; nu v-am părăsit palizi arcaşi
Aici, cu iubirea ta între noi,
Umilindu-ne pentru slava ce-a fost, pentru moartea de azi,
Pentru luminile ce vor să vie.
Trudiţi de durerile tale, înseninaţi de nădejdi,
Îţi ridicăm turle de vis în vecie[1].
[1] Dacia Rediviva, nr. 3, anul III, 1943, p. 3