1924: Un mort care învie
În satul Comăneşti, judeţul Dorohoi, o întâmplare neobişnuita a pus lumea în mirare. Un moşneag, cu numele Ion Iordăchiţă, era cât pe-aci să fie îngropat de viu. Om volnic şi rumen la faţă, în vârstă de aproape 100 ani, nu s-a plâns, în toată viaţa lui, de vreo boală. Cu prilejul unui hram, dat în sat, bătrânul petrecea liniştit, în mijlocul copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor, când, deodată i s-a făcut rău, a căzut grămadă la pământ şi a rămas fără suflare. Faţa a căpătat culoarea ca de mort. Familia îl crezu mort şi toţi începură să-l jelească.
S-a trimis după preoţi, au fost aduse lumânări şi familia a început să facă pregătirile de înmormântare. Dar când erau în toi, mortul se sculă drept în picioare şi se frecă la ochi. Văzând atâta lume, adunată în jurul lui, şi pe membrii familiei plângând, întreabă ce s-a întâmplat. Unii, de spaimă, au rupt-o la fugă.
După câteva clipe, plânsul celor din casă s-a schimbat în râs şi, cum era şi hram, de bucurie neamurile, împreună cu cel înviat, s-au pus pe petrecere. A venit o mulţime de lume să vadă minunea. Bătrânul este acum voinic, mai voinic chiar decât înainte şi face singur haz de întâmplarea prin care a trecut (din Românul)[1].
Folclor – caricatură de Oana BEJINARI
[1] Clujul, Nr. 47, Anul II, 23 noiembrie 1924, p. 1