1920: Gospodăria lui Avram Caciuc din Suceviţa

„Studiul organizărilor de sate şi gospodării săteşti în Bucovina. Comuna Suceviţa. Se află aşezată la 10-20 km de Rădăuţi, pe şoseaua comunală care trece prin Marginea şi Voivodeasa (Voivadeni, în text – n. n.), de-a lungul văii Suceviţei, strâns între două şiruri de dealuri foarte apropiate, pe care sunt înşirate gospodăriile satului. Este udat de trei pâraie, Bechizul şi Dragosimul, care toate se varsă, în mijlocul comunei, în Suceviţa. Terenurile de cultură sunt la capătul de est al satului, pe ambele părţi ale şoselei, făcând hotar cu comuna Voivodeasa.

Satul este aşezat, o parte, pe şoseaua comunală şi, cealaltă, de-a lungul celor două pârâiaşe şi risipite pe deal. Clima, regimul ploilor, al vânturilor şi durata anotimpurilor, aceleaşi ca la Putna (Clima este temperată, cu toamnă foarte lungă, primăvara ploi abundente, în tim­pul verii cald, nopţile reci. Vânturi dominante, iarna, crivăţul de la nord, vara un vânt cald, de la sud-vest. Seceta este foarte rară). Locuitori are 1.400, din care vreo 35 germani, 27 evrei, care toţi au fost goniţi din comună, după război, sătenii considerând că prezenţa acestora este dăunătoare interese­lor lor. Gospodării sunt 300, în total. Satul se întinde, pe şosea, pe o lungime de 6 km.

Sătenii acestui sat sunt toţi lucrători în păduri, la exploatarea lemnului de foc şi construcţie, care este ocupaţia lor de căpetenie; se mai ocupă, codaşii în special, cu fa­bricarea cărbunelui de lemn (mangal), creşterea vilelor şi agricultura. Toţi sunt proprietari, însă pământurile de cultură fiind extrem de puţine, numai 5-6 gospodari se ocupă numai cu economia de vite şi pământ, restul sunt obligaţi a lucra, cu ziua, în pădure. Valoarea pământurilor în localitate se socotea, înainte de război: teren de arătură, a 2.400 lei falcea, fâneţele, 800 lei calitatea I-a şi 500 lei calitatea a II-a. Astăzi se socoteşte de 3 şi 4 ori mai mult şi nu se găseşte de vânzare. Catagrafia vitelor, înainte de război: 50 cai, 750 vaci, 180 boi, 200 oi. După război, au rămas cam 60 %.

Ca întreprinderi industriale, au o fabrică de cherestea, cu 2 gatere, pusă în mişcare de o locomobilă, şi alta, tot cu 2 gatere, cu turbină. Şoseaua care brăzdează satul este orientată de la est, la vest, are latura de 6 m, e bine pietruită, are şanţuri pentru scurgerea apelor în ambele părţi. Pieţe nu are. Aprovizionarea satului cu apă se face din pâraie şi fântâni, pe care aproape fiece locuitor le are. Sunt construite din piatră, bârne şi se scoate cu cumpăna. Lucrările de amenajare a căilor de comunicaţie şi întreţinerea lor se fac din veniturile comunei. Plantaţiuni sunt făcute pe malurile pâraielor, cu salcie, pentru întărirea lor, căci pri­măvara, când apele sunt umflate, cursul lor se schimbă, făcând stricăciuni. Bâlciurile se ţin la Rădăuţi.

Stadiul gospodăriilor. Gospodăriile sunt aşezate toate, cu ograda, adică latura mică a proprietăţii, la şosea. Casa de locuit este aşezată, totdeauna, cu faţa la răsărit sau apus, oricare ar fi orientaţia uliţei sau şoselei. Dependinţele, de obicei, nesimetric, în dreapta sau stânga casei de locuit, grădina de pomi în spatele casei, de obicei în partea de nord. Materialul obişnuit pentru construcţie este lemnul de brad, iar sistemul de con­strucţie, acelaşi ca la Putna (materialul întrebuinţat este lemnul, pentru toate părţile construcţiei. Aşezate pe un soclu de piatră, ridicat cam 0,50 m de la nivelul pământului), cu deosebire, că aci se întâlnesc foarte des ceardacele cu stâlpi ciopliţi. De asemenea, mai multă variaţiune în decorarea acoperişurilor, creste şi ciocartani. Exploataţiunile agricole sunt foarte restrânse, lemnul de construcţie, foarte ieftin şi abundent, astfel că construcţiile sunt bine construite şi destul de mari, chiar la codaşi.

Gospodăria de frunte a lui Avram Caciuc. Ocupaţia de căpetenie a acestui gospodar este agricultura şi creşterea vitelor, anexe albinăritul. Totalul pământului ce-l posedă: 7 fălci (10 ha 0253,6640) împărţite astfel: Teren de arătură: 3 fălci (4 ha 2965.8560); Fâneţe 3 fălci 40 prăjini (5 ha 0126.8320). Casa, cu toată gospodăria şi gradina de pomi şi un mic petec de pădure, din spatele casei. 40 prăjini. Vite are: 3 vaci, 1 bou, 2 viţele, 3 porci, 20 pasări. Maşini agricole are: 1 plug de fier, 1 grapă, 1 tăvălug.

Familia, compusă din gospodar şi gospodină şi un moştenitor, care trebuie să sosească. Are un argat plătit anual, care locuieşte în gospodărie, şi este întrebuinţat la lucratul pământului şi, îndeosebi, pentru îngrijirea vitelor. Alţi lucrători nu întrebuinţează, decât la îmblătit, spre sfârşitul toamnei cheamă câteva femei, din satul de colonişti vecini, Voivodeasa, îmblătind fiecare femeie cam 25 kg de grâu pe zi, lucrând 12 ore.

Felul culturilor şi întinderea lor: 1 falce porumb (1 ha 4321.9520 m. p.) 40 prăjini grâu (7160.9760 m. p.), 40 prăjini cartofi (7160.9760), 1 falce trifoi (1 ha 4321.9520 m. p.). Restul, până la 6 fălci, 40 prăjini sune fâneţe, 7160,9750 m. p. Rotaţia se face în 3 ani. Producţia aceiaşi ca la Putna. Producţie aproximativă:  Porumb – 2.000 kg, pe pământul calitatea I,  1.500 kg, pe pământul calitatea a doua; Grâu – 2.000, respectiv 1.500; Orz – 1.800, respectiv 1.300; Secară – 2.000, respectiv 1.500; Ovăz – 1.800, respectiv 1.300; Cartofi – 12.000, respectiv 8.000; Trifoi – 4.500-5.000 kg, cosit de 3 ori pe an. Treieratul se face în şură, cu îmblăciul. Toate produsele sunt păstrate în cămară, cerealele în lăzi mari, închise.

Acest gospodar se ocupă, cu multă dragoste, de apicultură. Are 60 stupi, aproape toţi transformaţi în stupi sistematici, care îi produc anual, când anul e prielnic, 100-120 kg miere.

Ca îngrăşăminte nu întrebuinţează decât gunoiul de vite, cu care îngraşă pământul, în fiecare an.

Hrana de căpetenie este mălaiul, cartofii, derivatele laptelui şi unsoarea. Curtea cu clădirile şi grajdurile ocupă cam 40 prăjini. Este aşezata pe colţ, limitată, pe trei părţi, de uliţe. Casa este aşezată cu faţa la drum, retrasă, având curtea în faţa casei; dependinţele sunt grupate în dreapta ogrăzii, în faţa casei, pe hotarul de la drum. Curtea este toată pavată cu plăci de piatră şi este foarte curat întreţinută.

Casa de locuit. Materialul întrebuinţat este lemnul de brad. Pereţii, din bârne ecarisate, aparente în exterior şi încheiate în formă de coadă de rândunică, aşezaţi pe o talpă groasă, care se reazemă pe un soclu de piatră de 60 cm; acoperişul, din căpriori laţi şi draniţă. Grinzile, care formează tavanul camerelor, ies peste prispă, iar acoperişul se reazemă pe ele; la colţuri, sunt întăriţi prin două bârne mai lungi, de fiecare latură, formând console. Ceardacul este susţinut de doi stâlpi ciopliţi, peste care sunt două rân­duri de grinzi, formând, la colţuri, acelaşi sistem de console.

Planul casei este planul tip românesc, cu tindă, prin care se intră în cele două camere, cea curată, în dreapta, şi comună, în stânga, cu întrebuinţările cunoscute. În spatele acestor camere se află, în dreapta, chilerul care serveşte la depozitarea straielor, putinilor de murături, unelte etc.; în stânga, un grajd pentru oi, cu intrare din şo­pronul din stânga casei, unde se află şi două coteţe, unul de porci şi altul de pasări, cu două etaje. Camerele sunt foarte spaţioase şi bine luminate, cu ferestre destul de mari, astfel că se pot bine ventila. Camera comună este aşezată cu faţada principală la sud-est şi cea laterală spre sud-vest, astfel că e apărată de vânturi aspre, iarna. Camera curată este tot astfel bine luminată, aerisită. Toate sunt podite cu duşumele groase. În tindă, jumătate din tavan este nepodit, pentru evacuarea fumului de la sobă şi vatră.

Casele, în această regiune, sunt foarte pitoreşti, prin ceardacele lor, care dau un caracter mai deosebit decât celelalte comune, deja studiate. Mobilierul naţional şi aci s-a pierdut, pe ici, pe acolo, se mai găsesc rămăşiţe încă de la cei bătrâni. Industria ţesutului este foarte dezvoltată, iar casele frumos ornate cu produsele ei, care formează zestrea şi se moştenesc din tată în fiu.

Încălzitul camerelor se face astfel: camera curată, cu soba de zid, iar camera co­mună, cu vatra, de obicei foarte mare, unde se află şi cuptorul de pâine şi fripturi; de câţiva ani, s-a adaptat, pe lângă vatră, şi o maşină de gătit, de zid, cu plită. Combustibilul întrebuinţat este lemnul de brad şi fag, cam trei stânjeni pe an. Luminatul, noaptea, se face cu lămpi de petrol.

Casa a costat, acum 30 ani (1890 – n. n.), 250 lei şi a fost construită de tatăl săteanului, care a învăţat şi arta de a clădi. Bani şi-a procurat din vânzarea câtorva vite. Şura, cu grajdul, construită acum 10 ani (1910 – n. n.) a costat 500 lei, de asemenea construite de sătean, cu cei doi feciori ai săi. Sistemul de construcţie, acelaşi ca la casă. Grajdul este pe două rânduri, pentru 8 vite şi 2 vitei. Este bine luminat şi ventilat, prin cele două ferestre, aşezate la drum, la 1,50 m înălţime de la pământ. Podul serveşte la depozi­tarea fânului. Şura, în acelaşi corp, serveşte la îmblătitul grânelor şi la depozitarea fânului.

Alături de grajd, cu spatele la uliţă, se află cămara, cu două despărţituri; cămara propriu-zisă şi un şopron de lemne. Este construită din bârne aparente, pe un soclu de piatră, acoperită cu draniţă. Podul este întrebuinţat la depozitarea fânului, a costat 200 lei. Latrina este plasată în dosul casei şi este construită din scânduri.

Stupii sunt aranjaţi, la rând, subt acoperişul gardului de bârne, ieşite cu un metru, care desparte grădina de pomi de aceea de zarzavat, şi sunt în număr de 60; are o maşină centrifugă de extras mierea şi o maşină de făcut faguri.

Platformă de gunoi nu are, el se păstrează, până la întrebuinţare, într-o groapă din dosul grajdului, în grădina de zarzavat.

Fântâna este aşezată pe uliţă, în faţa ogrăzii, şi este construită din piatră şi bârne şi se scoate cu cumpăna; a costat 180 lei. Împrejurul ei sunt aşezate dale de piatră şi un jgheab pentru adăpatul vitelor. Curtea este împrejmuită cu gard de scânduri şi stâlpi de stejar, acoperite cu draniţă. Poartă mare şi mică, de asemenea acoperite. Celelalte împrejmuiri din bârne, după sistemul obişnuit în toată regiunea delu­roasă, după cum am arătat şt în comuna Straja (împrejmuirea la ogradă este de şipci, o parte, şi scânduri, partea spre grădina de pomi, între terenul arabil şi livada de pomi împrejmuirea este din răzlogi de brad, construită într-un mod special al regiunii). Grădina de pomi este aşezată în dosul casei, plantată îndeosebi cu pruni şi meri, pentru care a instalat şi un cuptor de uscat prune şi poame.

Evaluarea întregii gospodării. Pământ, 3 fălci teren de arătură, a 2400 lei falcea –7.200;  2 fălci 40 prăjini fâneţe calitatea I, a 800 lei – 2000; 1 falce fâneţe calitatea a II-a, a 500 lei falcea – 500; 40 prăjini, casa cu ograda, gradina de pomi şi zarzavat, a 2.400 lei  – 1.200. Total: lei 10.900.

Construcţiuni: Casa – 250 lei; Şura şi grajduri – 500; Camera – 200; Fântâna  – 180 lei. Total general: 12.030 lei”[1].

[1] Nasta, A., Contribuţiuni la cunoaşterea gospodăriei săteanului român, în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, No. 1-3, Anul II, aprilie-octombrie 1920, pp. 276-282