1908: Cernăuți, la 500 de ani
Serbările din Cernăuți, în Almanah 1909 Adevărul și Dimineața, p. 73
*
Serbările din Cernăuți
*
În august trecut (1908 – n. n.)[1], s-au împlinit 500 de ani de la înființarea orașului Cernăuți. Autoritățile au hotărât să serbeze cu mare pompă această aniversare și, cu toate că ploaia torențială, ce a avut loc, serbările au fost cât se poate de pompoase. S-au oficiat te-deumuri, la toate bisericile și de toate confesiunile din oraș. A avut loc, apoi, o recepțiune la Primărie, unde s-au ținut numeroase cuvântări entuziasmate.
*
Seara, a avut loc o reprezentație, la teatrul principal, cu diferite scene alegorice cu privire la Cernăuțul din trecut și la cel din prezent. Orașul a fost întreg pavoazat și instituțiile publice au fost toate ornamentate cu mii de lampioane (Serbările din Cernăuți, în Almanah 1909 Adevărul și Dimineața, p. 73).
*
*
O descriere mai amănunțită a sărbătorii
*
În zilele de 19 şi 20 septembrie 1908, capitala Bucovinei a îmbrăcat haină de serbătoare, pentru a-şi serbători jubileul semi-milenar. Acum se împlinesc 500 de ani, de când a luat naştere acest oraş (în aceeaşi zi, este atestată şi Vama – n. n.), în urma permisiunii date de Alexandru cel Bun, Domnul Moldovei, negustorilor poloni de a-şi transportă mărfurile lor în Moldova, prin punctul de graniţă, de-a lungul Prutului. Pe atunci, fără nici o însemnătate, punctul acesta, graţie frecvenţei negustorilor de toate neamurile, care căutau să-şi desfacă mărfurile în ţările române, a devenit, cu vremea, un loc de importanţă deosebită.
*
Domnii Moldovei n-au neglijat nici ei acest petec de pământ, dând tot sprijinul lor primilor locuitori ai Cernăuţilor: români moldoveni. Au început să zidească primele căsuţe, pentru a servi de adăpost autorităţilor vamale, iar astăzi, după cinci secole, micul petec de pământ românesc e frumoasa capitală a Bucovinei…
*
La acest jubileu rar, au sosit delegaţi din toate provinciile imperiului habsburgic, primiţi cu multă însufleţire. Seara, întreg oraşul a fost decorat festiv, iar primăria a fost iluminată feeric. Serbarea comemorativă oficială a avut loc în Sala Sinodală a reşedinţei Mitropolitului. Profesorul universitar Kaindl a schiţat istoricul oraşului şi însemnătatea serbării, apoi i s-a predat primarului diploma şi lanţul de aur, făcut în amintirea jubileului.
*
Au avut loc banchete şi reprezentaţii festive, reprezentându-se tablourile istorice: „Cernăuţii, înainte cu 500 ani” şi „Cernăuţii, în anul 1908″. S-a dat un concert, la care a fost frenetic aplaudată „Hora Dobrogeană”, cântată de corul „Armonia” din Cernăuţi… La atât s-a readus rolul românilor, urmaşii “coloniştilor” moldoveni, la jubileul semi-milenar al oraşului lor / S (Luceafărul, Anul VII, Nr. 19, 1 octombrie 1908).
*
*
[1] Privilegiul comercial din 6 octombrie 1408 – nu din august, acordat de Alexandru cel Bun, sub formă de tratat „încheiat cu sfetnicii şi cu orăşenii din târgul Liov şi cu tot poporul lor”, prin care voievodul a „făcut aşezăminte despre vămi, în ţara noastră”, reprezintă şi o primă atestare a localităţii Cernăuţi, printr-un paragraf şi o referire la o vamă specială („iar la Cernăuţi vama pentru car”). Existenţa localităţii este confirmată explicit: „Iar în Cernăuţi, vama pentru car nemţesc e de patru groşi, iar pentru un car armenesc şase groşi, pentru o vită un groş, pentru zece porci un groş, pentru zece oi un groş, iar pentru un cal sau iapă câte doi groşi, iar la trecători şi pentru carele nemţeşti încărcate şi pentru cele armeneşti, câte patru groşi. Aceasta e vama Cernăuţilor. Iar în Cernăuţi, carele să nu se scuture, ci neguţătorul să-şi dea cuvântul său că nu are în carul lui marfă oprită: jderi, argint, ceară şi cai buni de ţară”.