1907: Răscoale în România
*
Oraşe şi sate prădate. Poporul şi miliţia. Arendaşi bătuţi.
Jidovii luaţi la goană. Morţi şi răniţi. Suferinţele ţăranilor.
*
Dăm, mai la vale, amănunte despre întinderea ce a luat-o, în Moldova, răscoala ţărănească. S-au petrecut lucruri triste, dar cine cunoaşte starea de acolo ştie că vinovaţi nu sunt decât mişeii de arendaşi evrei, care ţin în stăpânire, ca arendatori de la boieri, trei pătrimi din pământul judeţelor (comitate) răsculate. Iată amănuntele ce primim cu poşta de azi:
*
Oraşul Vaslui a fost, miercuri (6 martie – n.n.) devastat de ţăranii din comunele Lipovăţul, Мuntenii de Sus şi Moara Grecilor, la care s-au unit şi mahalagii din oraş. Tot centrul oraşului a fost devastat. Geamurile şi prăvăliile au fost sfărâmate. Străziele Hagiului, Crucii şi Naţionala sunt o ruină. Sunt temeri că ţăranii din alte sate să nu nă vălească în oraş. Armata menţine ordinea. În judeţul Vaslui, satele Buhăeşti şi Negreşti s-au răsculat. Orăşelul Negreşti a fost devastat.
*
Miercuri (6 martie – n.n.) a fost devastat orăşelul Burdujeni, la gtaniţa Bucovinei. Peste 1.000 de ţărani se află în oraş.
*
Prefectul Vasescu a cerut ministrului de interne trimiterea de noi trupe, deoarece întreg judeţul e în revoltă. Sunt temeri de devastarea orăşelului Ştefăneşti, ţăranii dimprejur sunt în fierbere. În momentul din urmă, se scrie că, la Vaslui, se petrec lucruri grozave . Devastările au reîncepnt cu o furie şi mai mare. Armata a primit ordin să tragă în răsculaţi. Asupra a zece inşi s-au tras focuri, 5 au fost străpunşi de baionete.
*
Orăşelul Buhuş a fost devastat. Casa rabinului din localitate a fost prădată. Peste 1.000 de ţărani se află în localitate. O mare mulţime de ţărani a întrat în orăşelul Lespezi. Toate prăvăliile şi locuinţele evreilor au fost devastate. Sosind forţa armata, procurorul a făcut somaţiunile legale, ordonând ţăranilor să se retragă. Trupa a tras, apoi, în mulţime. Sunt trei morţi. Ţăranii s-au împrăştiat.
*
La Lespezi, în Suceava (zona Fălticenilor – n. n.), a avut loc o ciocnire între ţăranii răzvrătiţi şi armată. Amănuntele primite până acum spun că trupele au tras şi că mai mulţi ţărani au căzut morţi şi răniţi. La Botoşani a avut loc o nouă luptă între ţăranii răzvrătiţi, care vreau să între în oraş, şi armată. S-au tras focuri. Mai mulţi ţărani au căzut.
*
Din Dorohoi vine ştirea că ţăranii răsculaţi au năvălit pe moşia dlui D. Moruzzi, prefectul poliţiei Capitalei, şi au ocupat casele proprietăţii. Telegrame din Vaslui şi Tutova anunţă că răscoala se întinde în ambele aceste judeţe. Deşi în Iaşi domneşte liniştea, agitaţia este generală în judeţ. Turburări s-au produs la Galata, Serca, Bogdăneşti, Derjeni, Ţigăneşti, care, în lipsa trupelor, au fost devastate. La Stânca, proprietatea dlui ministru Greceanu, ţăranii au cerut să vorbească cu doamna Greceanu, ameninţând, în caz contrar, că devastează castelul. Doamna Greceanu, sosită, marţi (5 martie – n. n.), dimineaţa, a vorbit cu delegaţia ţăranilor. La Sculeni sunt trupe, comandate de dl căpitan Macarovici; la Stânca le comandă dl căpitan Negruzzi.
*
Ţăranii din comuna Roznov s-au dus la locuinţa proprietarului Vlahutzi, pe care au devastat-o complet. Armata, sosită în satele răsculate, a liniştit pe ţăranii revoltaţi.
*
În timpul nopţii, au sosit noi ştiri asupra revoltelor din judeţul Vaslui, care iau proporţii mari. Un regiment de infanterie şi o divizie de cavalerie au pornit, din Iaşi, spre Vaslui, spre a linişti pe răsculaţi.
*
Privitor la cele petrecute în Botoşani, „Vointa Naţională”, de ieri, scrie următoarele:
„Toată lumea ştie că oraşul Botoşani a fost devastat în bună parte, prea puţin ştiu în ce împrejurări. Astăzi aflăm că dl Petre Sfetescu, secretarul general al Ministerului de Interne, în urma unui ordin dat de sus, a luat dispoziţiuni ca trupele aflate la Botoşani să meargă în grabă la Maxut, spre a apăra pe autorul lui „Manasse”, pe dl Rosetti Roman. Oraşul rămas fără pază, se înţelege că a fost foarte uşor ca sătenii să pătrundă în Botoşani şi ca oameni fără căpătâi, din mahalale, să se dea la excese; iar când noi trupe au fost aduse, se înţelege că ciocnirea a fost inevitabilă. Dacă în Botoşani ar fi fost armată, e sigur că nu se întâmpla nimic. Încă ceva. Pentru a se justifica atacul trupelor şi salvele de focuri, care au culcat la pământ morţi şi răniţi, s-a afirmat că sătenii ar fi lovit şi chiar împuşcat pe maiorul Boureanu, comandantul Batalionului 8 de vânători. Faptul este absolut inexact. Maiorul Boureanu n-a fost nici măcar atins şi se găseşte în perfectă sănătate, nu la spital.
*
Ca să se vadă şi mai bine care sunt cauzele care au determinat pe ţăranii din nordul Moldovei să-şi piardă cumpătul şi să pornească înfuriaţi, spre a devasta târguşoarele şi oraşele, unde, deobicei, îşi au locuinţele proprietarii şi arendaşii, vom arăta care e sistemul aproape general, ce se impune pe moşiile proprietăreşti şi arendăşeşti din acea parte a ţării. Preţul arendei s-a urcat necontenit. Cei care nu au voit să urce arenzile au adăugat alte condiţiuni de muncă, prin care arenzile s-‘au îndoit şi chiar s-au întreit. Peste tot, în nordul Moldovei, unde sunt acuma răscoalele, ţăranii plătesc arendaşului sau proprietarului 60 lei pentru falce (mai mult decât o holdă). Această chirie nu e prea mare, dar condiţiile ce o însoţesc fac ca ţăranul să plătească peste 150 lei pentru o falce. şi iată cum: Arendaşul sau proprietarul obligă pe ţăran ca, pe lângă cei 60 lei, ce-i plăteşte pentru o falce, să-i facă 20 prăjini de cartofi, cu câte un leu prăjina; 20 prăjini de praşilă, cu câte 50 bani prăjina; 40 prăjini de secere, cu câte 20 bani prăjina. Ori, în acele părţi, se plăteşte câte 2 lei pentru o prăjină de cartofi, câte un leu pentru praşila unei prăjini şi câte 30 bani seceratul acelei măsuri.
*
Impunând pe ţărani să facă munca în condiţiunile de mai sus, arendaşul sau proprietarul câştigă, astfel, 20 lei de la cartofi, 10 lei de la prăsilă şi 4 lei de la secerat. Aceşti 34 lei, adăugaţi la chiria de 60 lei, face 94 lei profit la o falce. Pe lângă acestea, pentru imaşul unei vaci, ţăranul e obligat să facă 15 prăjini de cartofi, ceea ce face 30 lei. Aceiaşi obligaţie pentru imaşul unei părechi de boi, adică alţi 30 lei. Privitor la măsurile ce s-au luat, în Bucureşti, pentru lecuirea răului, „Adevarul” scrie: „În consiliul de miniştri, care s-a ţinut azi, la Palat, s-a discutat mult asupra situaţiunei extrem de grave din Moldova, unde caracterul principal şi fundamental agrar al răscoalei ţărăneşti se accentuează din moment în moment. Între altele, s-a hotărît ca, în afară de măsurile energice de reprimare şi paralel cu dânsele, guvernul să aducă imediat în discuţia Camerelor un proiect de lege contra trusturilor.
*
Consiliul de miniştri a însărcinat pe domnii Ion Lahovary, Take Ionescu şi C. Dissescu cu elaborarea unui proiect în această privinţă. Cei trei domni miniştri se vor întruni chiar astă-seară, pentru întocmirea unui ante-proiect, care va porni de la principiul că contractele de arendare sunt reziliabile, după cererea proprietarilor de moşii sau după aceea a Ministerului Public. Instanţele judecătoreşti vor avea să se pronunţe asupra cererilor de reziliare, după ce vor fi ascultate toate părţile. Din schimbul de vederi, urmat în consiliul de miniştri, pare că se vor prevedea, în proiect, şi următoarele: Toate contractele de arendare, făcute pe termen de cinci ani, să fie denunţate la al cincilea an, adică acele care sunt actualmente în al patrulea an să fie denunţate şi să nu mai poată fi reînnoite. Recrutarea personalului pe moşii să fie legiferat, aşa ca să se poată înlătura elementele străine.
*
În ce priveşte darea moşiilor la ţărani, statul, neavând proprietăţi suficiente, va veni cu o lege, prin care se prevede cumpărarea de moşii şi, dacă proprietarii vor face dificultăţi, cerând preţuri considerabile, legea o să-i oblige să-şi caute singuri moşiile. Dl prim-ministru va face, mâine, o vizită dlui Dumitru Sturdza, pentru a-i comunica textul ante-proiectului de lege contra trusturilor şi îi va solicita concursul pentru ca ambele partide să conlucreze, astfel, la o soluţie de împăciuire a ţărănimii răsculate. Ante-proieciul va fi însă transformat în proiect de lege şi adus de urgenţă înaintea Camerelor, chiar dacă şeful liberalilor nu l-ar agrea (Tribuna, Anul XI, nr. 55, vineri 9/22 martie 1907, pp. 2-4).