1907, FURNICA: Fericirea ţăranilor asigurată
*
În sfârşit, pare-se că guvernul va realiza, din seria de reforme promise, pe cea mai importantă, pe cea menită să îmbunătăţească, mai mult ca oricare alta, soarta ţăranilor. Se anunţă că, într-adevăr, guvernul va spori considerabil jandarmeria rurală. Se ştie că astea le lipseau, în primul rând, ţăranilor: jandarmii, mulţi, cât mai mulţi. Le lipsea, ce-i drept, şi mămăliga cea de toate zilele, dar privaţiunea aceasta o suportau uşor, pe când insuficienţa jandarmeriei era un chin permanent pentru sărmana populaţie rurală.
*
Jandarmii le sunt de cel mai mare folos ţăranilor, mai întâi pentru paza averilor lor. Când plecau la muncă, lăsau vetrele pustii şi wertheimurile lor rămâneau la discreţia tuturor răufăcătorilor. Ţărancele erau adesea silite să-şi ia toate bijuteriile cu dânsele, chiar când se duceau numai până la fântână, să aducă o doniţă cu apă. De acum, înainte, ţăranii pot fi fără grijă; graţie sporirii jandarmilor, nimeni nu se va mai atinge de economiile lor, care, la cea mai mare parte, se ştie că alcătuiesc cifre respectabile.
*
Ducându-se la sapă ori la seceră, ţăranii mai aveau şi altă grijă, până acum: ei îşi lăsau singure nevestele ori logodnicele lor, şi gândul că sărmanele se plictiseau acasă îi tortura, în tot timpul zilei, şi le micşora sporul muncii. Pe viitor, ţăranii vor fi siguri că, îndată ce vor pleca ei de-acasă, se va înfiinţa „don sergent”, „don căprar” sau chiar simplii jandarmi şi vor încerca să le consoleze muierile, dacă nu de bună voie, cu sila, căci binele trebuie făcut chiar în contra voinţei cuiva, când el nu înţelege generoasele tale intenţiuni. Militarii, de altminteri, sunt meşteri în treaba asta, e singura distracţie mai apreciabilă în viaţa de militar şi este ocupaţia cea mai de căpetenie.
*
*
Pe lângă aceste avantaje simţitoare, jandarmii, veniţi de la oraşe, vor duce cu ei, în fundul satelor ignorante şi sălbatice – adevăraţi pionieri ai civilizaţiei – moravurile luminate şi rafinate ale societăţii urbane, în mijlocul căreia şi-au făcut strălucita lor educaţie. Sifilisul şi alcoolismul, slavă Domnului, erau deja cunoscute la ţară şi înainte, aşa că jandarmii nu vor putea aduce nimic nou în această materie, cel mult dacă vor putea contribui la dezvoltarea lor.
*
*
În schimb, introducerea stosului şi a macalei pe bani va fi una din operele lor de regenerare şi cârciumile ordinare, unde, până acum, ţăranii nu jucau decât „cu soţ or’ făr’ dă”, pe băutură, vor căpăta, astfel, aspectul cilibiu al unor cluburi orăşeneşti în miniatură. Se mai ştie că repertoriul de înjurături al ţăranilor este foarte restrâns, imaginaţia lui slabă ori poate respectul faţă de cele sfinte îi furnizau numai câteva şi foarte anodine imprecaţiuni, precum „Bătute-ar Maica Precista!”, „Loghi-te-ar boala!”, „Plesni-ţi-ar bojocii!” etc.
*
*
De azi, înainte, în momentele de restrişte, ţăranii vor învăţa de la jandarmeria cultă expresiuni mai energice, mult mai eficace spre a determina intervenţia Cerului în viaţa lor de toate zilele. „Capra mănăstirii din cer, papucii Maichii Domnului, anafura, grijania, albina care-a făcut mierea, care-a făcut lumânarea botezului” etc., spuse zilnic ţăranilor de către jandarmi, vor asigura progresul pomenit mai sus şi, în acelaşi timp, vor iniţia pe săteni ceva mai serios şi sub forma plăcută şi insinuantă a învăţământului intuitiv în studiul religiei, care le e indispensabil.
*
*
În schimbul acestor bunătăţi, ce se vor revărsa asupra bietelor sate, de pe urma jandarmeriei sporite, ţăranii au dreptul să-şi manifesteze recunoştinţa lor, ducând, din când în când, lui „don brigadier”, un pui de găină, ceva ouă, un purceluş de lapte şi alte plocoane; credem, însă, cunoscând „amabilitatea” gradaţilor din jandarmerie, că ei nu vor lăsa pe ţărani să se deranjeze şi să se ostenească, ci îşi vor percepe înşişi, de la cei în drept, aceste mici semne de gratitudine.
*
*
Am uitat să spunem că, în unele ore de recreaţie, ce le vor îngădui misiunea lor protectoare şi civilizatoare faţă de ţărani, jandarmii vor putea să dea o mână şi chiar un pumn de ajutor pentru adunarea birurilor şi vor oferi concursul lor şi logofeţilor de pe moşia arendăşească, pentru ca munca ţăranilor să se facă în condiţiuni favorabile proprietăţii, care e baza proprietăţii naţiunii şi, deci, şi a prosperităţii ţărănimii.
*
*
În rezumat, sporirea jandarmeriei rurale este o adevărată binefacere pentru populaţia satelor. E bine că guvernul s-a gândit, întâi, la acest punct, care se ştie că a făcut, totdeauna, parte din programul partidului liberal. De altă reformă aproape nici nu se mai simte nevoie. / Tarascon (Furnica, nr. 162, joi 17 octombrie 1907, p. 2).