1905: Interpelarea deputatului prof. G. Popovici | Dragusanul.ro

1905: Interpelarea deputatului prof. G. Popovici

1905 Interpelatia Biserica si scoala

*

Raporturile externe de drept ale bisericii ortodoxe din Bucovina,

nefiind încă regulate nici până acum,

deputatul prof. George Popovici a înaintat,

în parlamentul din Viena, în privinţa aceasta, următoarea interpelare:

 *

T. Robeanu (George Popovici) - Luceafărul, nr. 13, 1905, p. 290

T. Robeanu (George Popovici) – Luceafărul, nr. 13, 1905, p. 290

*

„De mai mult de jumătate de secol durează năzuinţele bisericii greco-orientale din Bucovina, privitoare la autonomie. Regularea şi ordinarea politică a raporturilor juridice ale acestei biserici se bazează, până astăzi, pe planul regulativ, emis, cu decretul Consiliului aulic de război, din 29 Aprilie 1876, Nr. 2484, care formează unicul fundament legal.

Această operă legislativă, care deja atunci, când a fost emisă, n-a fost Inspirată de dispoziţiunile canonice şi instituţiunile tradiţionale ale bisericii ortodoxe- orientale, nu mai corespunde concepţiunii actuale asupra raportului între stat şi biserică. Acest plan regulativ e un product al sistemului de drept canonic aprobat de stat, îndeobşte dominant în jumătatea a doua a sec. XVIII, cunoscut în Austria sub numirea de „Iosefinism”, a cărui particularitate a constat în restrângerea vieţii independente a bisericii şi în subordonarea ei, pentru promovarea scopurilor statului.

*

Dispoziţiunile acestui plan regulativ sunt, în cea mai mare parte, depăşite şi nu mai pot fi aplicate. Nesiguranţa juridică, ce se naşte de aici, îi cauzează adesea şi administraţiei politice a cultelor greutăţi considerabile.

E explicabil, deci, că, în acel timp, când a început, în Europa întreagă, o dezvoltare istorică mare, care a dus, pe terenul politic, la revoluţiunea anului 1848 şi au zguduit, pe terenul bisericesc, învăţăturile canoniştilor iosefinişti asupra raportului între stat şi biserică, a început şi biserica greco-orientală din Bucovina ca să tindă la emancipare de sub tutela statului. Iar când a fost proclamat, prin legea din 2 Decembrie 1867, F. l. i. Nr. 142, principiul libertăţii bisericii şi i s-a garantat fiecărei biserici recunoscute de lege regularea proprie a afacerilor interne şi posesiunea averii, atunci a devenit, şi la membrii bisericii gr.-or. din Bucovina, şi mai ardentă dorinţa ca cuvintele pline de speranţe ale legii fundamentale din stat să se împlinească şi cu privire la astă biserică, cum s-a făcut aceasta la celelalte biserici din monarhie.

*

Nenumărate sunt petiţiunile, memorandumurile şi rezoluţiile care au fost adresate, de la 1848, încoace, până în timpul cel mai recent, de membrii bisericii ort.-or. şi de reprezentanţii lor, în corpurile reprezentative, către administraţia politică a cultelor.

Fără de a intra în detalii, voim să amintim numai că toate aceste năzuinţe au tins mai ales la acordarea unui congres bisericesc şi elementul lor la guvernarea bisericii, mai ales la ocuparea scaunului arhiepiscop şi administrarea averii bisericeşti. Îndreptăţirea principală a postulatelor privitoare la congres a fost recunoscută şi de autoritatea politică. Fazele singuratice ale dezvoltării acestei întrebări îi sunt cunoscute guvernului c. r. De aceea, se observă numai atâta, că, în urma rezoluţiei prea înalte, a fost publicat, în foaia legilor pentru Bucovina, din 7 Septembrie 1871, Nr. 12, regulamentul alegerilor pentru congres şi că, în intervale mai lungi, a şi urmat convocarea congresului.

*

După ultima închidere a congresului din 1891, a urmat o stagnare în astă afacere, şi ne putem pune, cu tot dreptul, întrebarea de n-a abandonat guvernul, în mod definitiv, încercările de-a introduce, ca organ al bisericii ortodoxe din Bucovina, pentru apărare a autonomiei complete, un congres bisericesc, la care să participe şi elementul laic, şi de poate fi privit acest congres încă ca existent. Această stare e de tot regretabilă, din punctul de vedere al bisericii ortodoxe din Bucovina, mai ales de un şir de ani, în special de la opoziţia partidului rutean tânăr, de la 1890, încoace, au devenit stările din biserica ortodox-orientală din Bucovina de tot critice.

Pe când, mai înainte, era recunoscut caracterul unitar istoric al arhidiecezei din Bucovina, de către toţi membrii bisericii, fără privire la naţionalitate, tinde acum populaţiunea ruteană, reprezentată prin partidul rutean tânăr, la divizarea diecezei şi la introducerea unui dualism român-rutean, luat fiind acest postulat în programul partidului rutean tânăr.

*

Lipsind un congres bisericesc, în care ar putea populaţiunea greco-orientală ca să aducă la expresie îngrijorările şi dorinţele ei, pe terenul bisericesc, se manifestă aspiraţiunile tuturor elementelor, care nu sunt mulţămite cu stările actuale din biserica gr.-orient., în alt mod, ele apucă calea agitaţiunii.

Această agitaţiune dezvoltată, adesea, cu multă pasiune, e fără îndoială o apariţie regretabilă, căci ea subminează şi zguduie credinţa şi spiritul religios al păturilor celor largi ale populaţiunii. Ea se îndreaptă, în prima linie, contra autorităţii supreme bisericeşti, a consistoriului gr.-orient. şi a organelor acestuia, apoi şi contra acelei părţi a preoţimii ort.-orient., care nu aparţine partidului rutean tânăr.

Îndreptăţirea îngrijorărilor celor multe, aduse la expresie, nu voim s-o cercetăm aice.

*

Dacă şi pot fi, în cazuri izolate, unele stări nemulţumitoare, ceea ce provine, în fiecare corporaţiune şi oficiu, apoi totuşi nu greşim dacă aducem în legătură un număr mare din aceste îngrijorări, cu altă agitaţie, şi o privim ca mijloc spre ajungerea scopurilor mai depărtate, cu privire la schimbarea organizaţiunii şi constituţiunii bisericeşti.

Fapt e că timpul cel mai recent a ţinut nu numai administraţia politică a cultelor, ci şi autoritatea bisericească, în mod prevenitor, cont de dorinţele credincioşilor săteni. Că aceste atacuri, în contra forului bisericesc, trebuiesc privite, în mare parte, ca mijloace pentru promovarea scopurilor amintite, rezultă acuma din asta, că partea cea mai mare a administraţiei statului, ale cărei hotărâri sunt în ultima linie decisivă.

Un inconvenient deosebit al acestor stări triste zace în aceasta că ocuparea posturilor mai înalte bisericeşti, care se acordă de Maiestatea Sa, la propunerea administraţiei cultului şi a arhiepiscopului, întâmpină cele mai mari greutăţi şi dau adesea prilej la nemulţămiri între populaţiunea gr. orientală. La aceste ocupări, exercită, adică, reprezentanţii politici ai coreligionarilor gr. Orient. o astfel de influenţă, că ridică astfel de ocupări la chestii de partid.

*

Dacă, în cazuri speciale, nu corespund propunerile arhiepiscopului intenţiunilor unui partid politic, care-i decizător asupra hotărârilor guvernelor, atunci se nasc, din această incongruenţă, cele mai mari nemulţămiri, care uşor pot tulbura buna înţelegere, atât de dorită, între autorităţile statului şi cele bisericeşti.

Astfel, a devenit vacant, înainte de timp mai îndelungat, prin numirea actualului arhiepiscop şi mitropolit, postul unui vicar general (arhimandrit consistorial).

Din posturile sistemizate de cosilieri consistoriali, sunt două, adică un post de consilier şi postul de protopop catedral, care are loc şi vot în consistor, de un timp îndelungat neocupate. Propunerile de ocupare ale arhiepiscopului pentru toate aceste posturi stau, de ani, la guvernul c. r. din Cernăuţi, nu pot să fie însă prezentate, din cauza pertractărilor, la infinit, cu partidele politice. Această trăgănare nu aduce bisericii nici un folos şi nici nu poate promova o administrare satisfăcătoare în biserică şi ridica vaza ei la populaţiune.

*

Dacă privim aceste stări, din orişicare punct de vedere, stă afară de toată îndoiala că poziţiunea bisericii gr. Orient. din Bucovina a devenit insuportabilă, şi că astfel s-au tulburat mai ales relaţiunile între poporul român şi cel rutean.

Sub astfel de referinţe, începe a răsuna, acum, şi în tabăra română glasul dezbinării Românilor de Ruteni, pe terenul bisericesc. În timpul din urmă, a declarat conducătorul partidului român liberal şi prezidentul majorităţii unirii liberale, din dieta ţării, deputatul dietal Dr. Aurel cav. de Onciul, într-o serie de articole, apărute în ziarul „Bukowinaer Post”, din Cernăuţi, că va prezenta în dietă un proiect de lege, relativ la regularea raporturilor juridice în biserica gr. Orient. din Bucovina şi instituirea unui congres bisericesc.

În considerarea acestei manifestări, de care aţi fost, Excelenţa Voastră, informat, prin interpelaţia din parlament a deputatului Pihuliak, în şedinţa a 299, din această sesiune, în 7 Februarie 1905, precum şi în considerarea faptului că chestiunea bisericească va fi desfăşurată, probabil, chiar în sesiunea proximă din dieta bucovineană, a devenit aceasta chestiune actuală şi-i de mare importanţă nu numai pentru subsemnaţii, ci şi întreaga populaţiune gr. orien. din Bucovina, de a cunoaşte punctul de vedere care-l are a. r. administraţie a cultului, în chestiunea organizării bisericii gr.- or. din Bucovina.

*

Subsemnaţii îşi permit, deci, a vă pune, Excelenţei Voastre, următoarele întrebări:

1. Sunteţi, Excelenţa Voastră, dispus a exopera, la Majestatea Sa c. r. apostolică, convocarea congresului bisericesc pentru Bucovina, care-i încuviinţat acuma de Maiestatea Sa şi s-a adunat, de multe ori, în scopul regularii definitive a chestiunilor organizatorice ale acestei biserici?

2. Sunteţi, Excelenţa Voastră, dispus de a ordona prezentarea cât mai grabnică a propunerilor arhiepiscopului şi mitropolitului, relative la ocuparea postului unui vicar general, unui protopop catedral şi a postului unui Consilier consistorial, vacant, eventual a unuia ce ar deveni vacant, la consistoriul din Cernăuţi, care propuneri zac la guvernul c. r. din Bucovina, şi a exopera ocupare a tuturor acestor posturi?

Această interpelaţie a fost subscrisă de deputaţii : Popovici, Hormuzaki, Lupul, Dr. Bartoli, Mazorana , Dr. Verzegnassi, Zambosi, Dr. Bennati, Scaramanga, Malfati, Dr. Antoneli, Mauroner, Lenassi, Polesini”.

*

(Candela, apud Biserica şi şcoala, Anul XXIX, Nr. 13, 27 martie / 9 aprilie 1905)