1904: Praznic uriaș al insolenței românești

*

Nu m-aș fi așteptat ca „Albina”, care își deschidea edițiile cu câte un poem de George Coșbuc, să intre în acord cu vremurile și să dănțuiască slugarnic, în 1904, la picioarele mărimilor bucovinene ale vremii. Biserica mănăstirii Putna, reconstruită de arhitectul vienez Karl Adolf Romstorfer, arăta minunat, ca și falsul mormânt al lui Ștefan cel Mare, pe care îl amenajase dibaci, dar tot ca incredibilă farsă națională, același Romstorfer, care era de față, dar fără ca să-l ia în seamă cineva. Cinstea o cupă de vin, împreună cu prietenul lui Franz Ritter Des Loges, primarul Sucevei moderne, undeva, la uriașul praznic al insolenței românești. Ștefan în sus, Ștefan în jos, dar Ștefan nu mai era nicăieri. Erau, în schimb, acolo, guvernatorul Bucovinei, „prințul Hohenloe e o personalitate cât se poate de simpatică”, și mitropolitul care avea să îngroape generațiile de tineri bucovineni, care vor muri, peste un deceniu și în anii care au urmat, pentru „Maiestatea Sa Imperială și Regală Franz Iosef”,  de Repta, bătrânul pururi „voios și vesel”. „Buciumașii, veniți de la Suceava, sunau voioși din instrumentele lor antice”, pentru că nu era o comemorare, ci un „banchet” al „serbărilor”, „cu nesfârșite aplauze” și cu câte „o caldă patriotică cuvântare”, prin care i se aduceau „omagii de recunoștință  și devotament” Împăratului Austriei. Ștefan cel Mare nu mai exista decât ca pretext pentru lustruirile de sine ale zilei, care năclăise peste Putna, în 2 iulie 1904.

*

Praznic uriaș al insolenței românești, „priveliștea meselor țărănești, în jurul cărora erau înșirați peste 3.000 de țărani, era încântătoare”, „în pavilionul din curtea mănăstirii, se desfășura banchetul oficial, într-un alt pavilion, împodobit cu verdeață și drapele române și austriece, se ospătau sutele de studenți și de delegați”. Și se țineau discursuri. Pietrificare în timp, din care, după cum o arată semnele, nu se va ieși niciodată.

*

Podul lui Ștefan cel Mare de la Borzești, în 1904

*

Pe când, în pavilionul din curtea mănăstirii, se desfășura banchetul oficial, într-un alt pavilion, împodobit cu verdeață și drapele române și austriece, se ospătau sutele de studenți și de delegați, în jurul meselor. Animația era mare. Aci s-au ținut cuvântări entuziate, de către domnii Tufan, din partea comitetului de organizare a serbărilor; Popovici, șeful delegației de la Viena; Covată, din partea studențimii macedo-române; Pogonatu, din partea studențimii din București; N. S. Ionescu, din partea studenților în litere de la facultatea din București; Rusu, din partea academiei ortodoxe din Cernăuți etc. Toate cuvântările erau primite cu nesfârșite aplauze. Domnului prof. Gr. Tocilescu, care a ținut, de asemenea, o caldă patriotică cuvântare, i s-au făcut cele mai călduroase ovațiuni.

*

Priveliștea meselor țărănești, în jurul cărora erau înșirați peste 3.000 de țărani, era încântătoare. Mesele au luat sfârșit pe la orele șase. Străzile înguste și întortochiate ale Putnei deveniseră impracticabile, din cauza mulțimii ce se îmbulzea în toate părțile, spre a merge la stație. La sfârșitul banchetului, I. P. S. S. Mitropolitul de Cernăuți a expediat M. S. împăratului Franz Iosef o telegramă, prin care îi aduce omagii de recunoștință  și devotament pentru înalta solicitudine arătată de M. S. românilor bucovineni și instituțiilor lor.

*

Suveranul Austro-Ungariei a răspuns, prin următoarea telegramă, expediată, din Ischl, de către mareșalul Curții imperiale.

*

„Eminenței Sale, Mitropolitului de Repta.

* 

Maiestatea Sa Imperială și Regală cu o deosebită satisfacție a binevoit să ia cunoștință de expresia nestrămutatei credințe ce i s-a exprimat, cu ocazia serbării centenarului al patrulea de la moartea principelui Moldovei, Ștefan cel Mare.

Majestatea Sa mulțumește Eminenței Voastre, precum și tuturor oaspeților adunați pentru manifestația făcută și cu această ocaziune”.

*

Tânăr viguros, prințul Hohenloe e o personalitate cât se poate de simpatică. Din marea familie Hohenloe, guvernatorul Bucovinei se înrudește cu fostul cancelar al Germaniei și cu mai multe familii domnitoare din Europa. E un nobil în toată puterea cuvântului și noblețea sa se vede din toate actele sale. E un bun prieten al românilor, pe care îi iubește și-i respectă. Cu ocazia șederii lor în Putna, românii sosiți din țară au fost obiectul unei deosebite atenții din partea Alteței Sale. În urma cererii prințului, domnul Cogălniceanu, consulul nostru la Cernăuți, i-a prezentat pe toate persoanele marcante din București, cu care Alteța Sa s-a întreținut îndelung, cu cea mai mare afabilitate și prietenie. Toastul, ce l-a ținut la banchet, a entuziasmat pe toți românii, mișcându-i adânc.

*

Domnul Nicu Filipescu a avut dreptate, zicând că centenarul lui Ștefan cel Mare a depășit marginile unei simple serbări pioase, transformându-se, astfel, într-un eveniment politic, acela al cimentării prieteniei ce leagă ambele națiuni vecine.

*

Eminenta Sa Mitropolitul de Repta e de o amabilitate nețărmurită. Cu toate că e înaintat în vârstă, e voios și vesel. În cursul banchetului, părăsindu-și, câteva momente, locul, s-a întreținut cu o parte din comeseni. Reprezentanții presei bucureștene, care luaseră parte la banchetul oficial, au fost obiectul unei atențiuni deosebite din partea Eminenței Sale, care le-a mulțumit pentru că veniseră la Putna, să ia parte la serbările centenarului. Eminența Sa ne-a vorbit cu multă laudă de Majestatea Sa împăratul Franz Iosef, pentru înalta solicitudine ce o are pentru români.

*

Baronul Hurmuzachi e unul din cei mai mari fruntași bucovineni și șef al partidului naționalist. Era impozantă manifestația ce au făcut-o miile de țărani, după terminarea banchetului. După ce au intonat, în cor, imnul „Deșteaptă-te Române”, dânșii au defilat pe dinaintea pavilionului, pe când buciumașii, veniți de la Suceava, sunau voioși din instrumentele lor antice. Defilarea a durat mai bine de un ceas, așa erau de numeroși țăranii care luaseră parte la ea. / Mestugean (Albina, anul VII, nr. 40-41, 4-11 iulie 1904, pp. 992, 993).