1899: Legenda ouălor de Paște | Dragusanul.ro

1899: Legenda ouălor de Paște

 

Se zice că Maria Magdalina, ducându-se la împăratul Tiberie[1], ca să se plângă de moartea lui Cristos, i-a dus ea plocon un vas cu ouă roșii, semnul crimei ce săvârșiseră evreii, ucigând pe Cristos.

 

 

Ouăle roșii le tălmăcesc părinții bisericii că înseamnă globul pământesc stropit cu sângele Mântuitorului. Ouăle roșii fură foarte mult întrebuințate la crestinii primitivi. Împărații creștini nobilii creștini, își trimeteau unii, altora, ouă roșii aurite, cu inscripția „Cristos a înviat”, „Adevărat a înviat”.

 

Crucea, pe oul încondeiat

 

Ouăle roșii fură întradins introduse în ceremonia Paștelor de preoții și clerul superior, de la începutul creștinismului, pentru a da Paștelor creștinești un simbol particular și solemn. Ouăle roșii au făcut și fac totdeauna, asupra imaginațiunii omenești, o misterioasă impresiune. Oule roșii stabilesc un fel de egalitate, de înfrățire, la Paște, între toate clasele sociale, între boieri și țărani, între nobili și robi, între puternici și slabi.

 

Spaţiul deplinei sacralităţi, pe oul încondeiat

 

Ziua Paștelor, e adevărat, înfățișează în mic acea epocă din viața lumii noi, când familia omenească nu va mai fi sfâșiată și împărțită în privilegii, apăsări și nedreptăți, ci va trăi în pace, și în adevărată iubire. Oul roșu poate ajunge în lumea nouă o lozincă, un semn de împăcare între oameni; oul roșu va fi, poate, ramura de măslin a lumii viitoare.

 

 

Oul roșu materializează într-însul ideea dezrobirii morale a omului; oul roșu este între oameni ceea ce înseamnă inelul între cei căsătoriți. Cu ce duioșie, cu ce căldură și credință creștinii primitivi nu își dădeau unii, altora, ouă roșii, la Paste, în aducerea aminte a morții învierii lui Cristos!

 

 

De aproape 2000 de ani, creștinii întrebuințează, la Paște, ouă roșii și obiceiul acesta încă este obștesc, încă se ține în creștinătate. La început, creștinii, fiind amar persecutați – păgânii nu cunoșteau când s-a serbat Paștele, decât după cojile de ouă roșii împrăștiate în zilele de Paște pe drumuri. Creștinii, în timpul goanelor păgânești, formau societăți secrete și, deci, atunci oul roșu, la Paște, juca mare rol ca semn de înțelegere între dânșii. Să păstrăm acest drăgălaș obicei de înroșire a ouălor și să căutăm a-l pricepe în adevăatul lui sens (Foaia Populară, II, No. 16, 18 aprilie 1899, p. 3).

 

 

[1] La reprezentantul lui Tiberius, Pillat – n. n.