1899: Duiliu Zamfirescu: Bucovina

La o tufă de sulfină

Car cu patru boi

S-a oprit şi ţi se-nchină,

Bucovina, Bucovină,

Leagăn de eroi.

Ţi se-nchină, că se duce

Nevoiaşul car

Către valea de la cruce,

Unde omul o s-apuce

Drumul spre hotar.

Ah, Ştefane Voevoade,

Scoală din mintean,

Că duiumul de noroade

Inima din el i-o roade,

Bietul pământean.

Scoal’ şi buciumă-ţi feciorii

Din Homor la Reni,

Sună să răsune norii,

Să-ţi deştepte roşiorii

De la Războieni.

Şi la muchie te arată,

Fioros pe sur;

Prinde-ţi paloşul din spată

Şi-nvârteşte-te o dată

Roată împrejur.

Că jidanii şi rutenii

Pripăşiţi pe-aici

Zic că-s dânşii pământenii,

Iar că noi şi moldovenii

Suntem venetici.

Alei, Doamne, dă de frânge,

Frânge-i de la brâu,

Că noi plugurile-om strânge

Şi-om mai semăna prin sânge

Ghindă-n loc de grâu.[1]

[1] Zamfirescu, Duiliu, Poezii noi, Bucureşti 1899, pp. 7, 8